dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
25 iulie 2007 Cornelia

Dunare...ape de dor

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii



Dupa stabilirea planului de plecare spre delta timp de o saptamana, cateva
amanunte m-au facut sa il schimb pana la a renunta la el. Hotararea decisiva
a plecarii am luat-o cu cateva minute inainte de a pleca. Singura varianta pe
care o cunosteam pentru a ajunge la Tulcea inainte de ora 13.30, cand pleaca
vaporul pentru Sf. Gheorghe, era trenul de 05.45 din Gara Obor. Joi seara
eram tare obosita. Nici bagajul nu aveam chef sa il fac.



Vineri, cu doua minute inainte de a pleca trenul, ma trezesc. Cateva ganduri
sub deviza: “Mai bine sa faci un lucru si sa il regreti decat sa nu il faci si sa te
intrebi ce ar fi fost daca!” ma ajuta ca in cateva minute sa ma dau jos din pat,
sa  imi arunc sacul de dormit si costumul de baie in rucsac si sa ies pe usa:
totul in 10 minute.Nu stiam daca am cu ce pleca. Am sunat un prieten care e
din Tulcea si mi-a spus ca sunt autocare din autogara Basarab. Nu stia nici
el la ce ora e transportul. Iau un taxi si ma lasa
la autogara pe la 7. Intuisem bine ca la ora aia trebuia sa plece ceva in directia
dorita. Si ocup si ultimul loc disponibil in microbuz. Interpretez aceste detalii
ale plecarii ca pe un semn prielnic si pornesc la drum.
Corturi la mal
M-au intrebat cativa daca nu imi e frica sa calatoresc singura. Niciodata! Si pe
unde mai pui ca din orice calatorie ai de invatat cate ceva, mai intri in vorba cu
unul si cu altul etc.


Ruta urmata este pe autostrada Soarelui pana la Drajna, unde faci popas cam
jumatate de ora. Apoi mai departe pe drumul spre Slobozia, treci podul de la
Giurgeni-Vadu Oii (5 lei/masina; 2.5 lei/motocicleta), Harsova, Topolog, Nalbant
si ajungi la Tulcea dupa patru ore si jumatate de la plecarea din Bucuresti.



Mai aveam vreo doua ore de asteptat pana la plecarea vaporului spre Sfantu
Gheorghe, asa ca fac o mica incursiune in oras la pas, prilej sa gust si din
specialitatile locale (sunt acolo niste strudele cu mere, mmmmm, nu mai zic de
sarailii sau baclavale).
In drum spre Sf. Gheorghe
Lume multa, caldura mare, drum lung, asa cam de vreo patru ore. Imbarcarea
se face incepand cu ora 12.45 si urc si eu si imi ocup un loc de unde ma voi
delacta cu peisajul verde. ii fac loc si rucsacului meu printre papornite si galeti si
fix la 13.30"se ridica ancora" Banatului, numele navei. Fata de anul trecut cand
vaporasul oprea si la Balteni, acum singura oprire a fost la Mahmudia.



Daca dispui de un mijloc de transport, poti descoperi peisajele dobrogene pana
la Mahmudia si te poti imbarca de acolo. Astfel, mergi 32 de km pe drum si
scutesti cam o ora si jumatate de navigare. Si poti merge chiar mai departe spre
Murighiol.

Ajung la Sfantul Gheorghe pe la 17.30, exact ca in grafic. Acelasi
drum prafuit de anul trecut, aceleasi barci la mal, aceiasi localnici prin aceleasi

carciumi
. Drumul de la debarcader si pana in camping este o intreaga poveste.
Casutele viu colorate, praful ce se aseaza confortabil pe talpile goale, o caruta
ce trece in graba pe langa tine si al carei conducator iti zambeste sincer, o pisica
ce ti se strecoara printre pasi sau un ghemotoc ce trece timid, atat de timid incat
iti dai seama ca este un arici.


Dupa cateva minute ajungi si in camping. Amicii erau de cateva zile deliciul
tantarilor, dar a meritat sa ii suporte in timp ce participantii la  Festivalul de
Muzica Tanara “Prometheus i-au delectat cu chitarile si versurile romantice.
Concertul de vineri seara a avut ca tema de concurs "impusa". Pe versurile lui
Octavian Paler - "Avem timp" concurentii si-au last imaginatia sa zboare. Dintre
cei sapte concurenti, personal mi-a placut cel mai mult varianta Paulei Tarau
- o pustoaica de 16 ani si plina de talent - care a si castigat locul doi in concurs,
dupa grupul "Unde" din Cluj. La final, Nicu Alifantis si-a luat si el chitara si ne-a
facut sa cantam cu el. Tantarii nu prea m-au suparat, fie ca erau deja satui, fie
ca...nu aveam eu gustul prea bun.

A doua zi, dupa ora 7-7 si jumatate dimineata nu mai puteai sta in cort.
Temperatura ridicata te scotea afara. Nu e nimic deoarece somnul putea fi
continuat pe plaja la care ajungi cam in 20 de minute. Fii atent si in nispul pe care
calci (un serpisor zacea in latul drumului), dar si la cerul pe care dau din aripi alte
zburatoare decat ciorile din Bucuresti. Plaja e fina, apa fara alge, dar niste
viermisori mici si albi te pot gadila pe picioare. Apa calda si curata te cheama in
valurile ei (nu foarte mari). Si nu sunt nici pietre la mal care sa te zgarie. Pe malul
marii "pasc" si vacutele, creand astfel un peisaj de relaxare.

Pranzul il poti lua la camping. Dintr-o portie de hamsii te saturi (si chiar ca e
pacat sa iti iei altceava ce poti degusta oriunde), iar daca le pui alaturi si o portie
de cartofi prajiti sau o salata de varza...nu ai treaba. Dupa ce toropeala se mai
potoleste, toata lumea migreaza iar spre plaja, pe jos sau carati de trocarici
(vestitul trenulet).

Pe seara, am avut parte de o surpriza. Prietenul care m-a asteptat acolo a aranjat
o plimbare calare. A intrebat din poarta in poarta pana i-a gasit pe caluti.
Dupa o astepatre emotionanta, apare omul cu caii. Il intreb pe copilasul care il
calarea pe unul dintre cai cum il cheama (pe cal) si imi raspunde: ”Negrut!”.
Apoi il intreb cum se numeste si celalalt. “Negrut!” Mai, doar nu am intrebat de
acelasi. Pe amandoi caii ii chema la fel pentru ca erau negri. Si cand il strigai pe
unul iti raspundeau amandoi la prezenta.

Fara sa descalecam, timp de aproape trei ore am stat in spinarea cailor. In zadar
le comunicam prin haturi sa ne duca pe plaja. Ei stiau una si buna: curtea
stapanalui. Toate drumurile duceau acolo. Pana cand Marius, vestitul barcagiu,
iese din carciuma si imi ia calul de capastru si ne duce pe mal. In permanenta
i-am vorbit calutului si am fost incantata de atentia pe care mi-o acorda.
Dupa felul cum isi ciulea urechile sunt sigura ca i-am spus lucruri
interesante. :P

Marius, om al deltei, mi-a dezvaluit in plimbare mai multe taine si povesti. Printre
altele, imi explica cum anul trecut a trebui sa sustina examenul de pescar si prilejul
intrariii in Uniune. Evident ca si el si ceilalti au avut parte de multa ditractie cu
examinatorii cand trebuiau sa recunoasca vietuitoarele acvatice sau sa explice
cu ce ustensile pescuiesc ei.



Am parte si de primul apus in sa, dupa care ii redau libertatea patrupedului. Il
imbratisez si imi iau la revedere de la el, dar se pare ca iarba era mai interesanta.
Inapoi in camping sa vedem cine a castigat concursul. Grupul "Unde" a fost ales
si incununat cu laurii, iar dupa mini recitalul lor a urcat pe scena Heidi Schmidh,
o americanca stabilita la Cluj si care vorbea o ardeleneasca tare faina. Cu chitara
alaturi, a cantat si cateva melodii in romaneste.

Frumos! Dar a doua zi vaporul pleca la ora 7. Si a plecat! Si pe la 11 si jumatate
eram in Tulcea. A trebui sa face fata catorva beri si inghetate pana la 16.33 cand
pleca singurul tren spre Bucuresti, iar pana la miezul noptii cand a ajus la gara
terminus...rabdarea ne-a fost pusa bine la incercare.

Acasa, am mai schimbat impresii despre Sfantu Gheorghe si am hotarat sa revin (iara).
Pe curand cu ape linistite!




______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
Nu exista tag-uri atasate.
Impresii
Contine 36 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]