defying gravity

Oamenii disperati si destepti nu recunosc ca sunt disperati. Si asa se trezesc intr-o duminica dimineata, se urca in masina si in cateva ore sunt in Brasov. Zapada, podis si Bunloc, dealul parapantistilor. Cel mai rau lucru e sa mori si cel mai bun sa devii dependent, imi zice instructorul .

Vantul bate in rafale, padurea zice nuuuuuuu, nu e vreme de zburatacit. Mergem la Lempes. Dupa un briefing de 10 secunde ma trezesc alergand cu instructorul in spatele meu, dureros de aproape. 12 pasi si suntem in aer. Ma trezesc cu comenzile in maini, trag dreapta usor si virez. Zbor, defying gravity, zbor! Aterizam pe funduri,de parca picioarele noastre nu mai vor sa functioneze intr-un mod banal. Mai vrei? Da !Atunci zbori singur. Si-am urcat dealul grabit. Panglica arata vant de vale, parapanta freamata de nerabdare, soarele se gudura departe, am luat-o la goana spre muchea dealului si din nou on air, zbor, defying gravity.

Statiile radio ramasesera in masina, asa ca nu puteam comunica decat racnind. Zbor mai mult decat la dublu, aterizez in picioare. Mai vrei? Da. Si repetam : deal, panglica, alergare, salt, greseala, parapanta vine in fata si ma taraste vreo 15 metri pe burta prin zapada. De ce ai sarit? Esti dement? Vrei sa mori? Sunt cumva grabit, deja addicted. Panglica, alergare, zbor…in drum spre casa, conduc maniac, plin de precizie, aproape inuman, defying gravity.
______
Autor: Dragos Matei