Dau sarmalele pe un gulas de Praga

Dobri den!, desi in Praga merge la fel de bine si hello. Vizita noastra de o saptamana in capitala Cehiei a inceput, cam cum incep toate, la gara centrala.
O cladire deloc impresionanta in interior, desi poate eram afectat de drumul de 25 de ore intr-o cutie pe sine. Gara e impartita in mai multe subsoluri unde pe langa obisnuitele case de schimb, magazine de chipsuri, carnati si chips cu carnati, feroviarii lor au avut loc si de un mini-casinou si toalete destul de
curate.


    
Prima problema de care m-am lovit a fost cumparatul biletelor pentru metrou/tramvai/autobuz. Am avut ghinionul sa ajungem la 6 dimineata cand singurul ghiseu de bilete era inchis. Mult mai intalnite sunt insa automatele de bilete de transport. Din pacate ele nu  sunt prea tourist friendly: daca ai ajuns in Praga fara sa ai coroane (leii lor, deci exchange-ul ar trebui sa fie un fel de Regele Leu) in monezi, poti doar sa te scarpini in cap dezamagit in fata unui automat de bilete. Singura solutie e sa-ti cumperi o Cola de la o taraba, pentru ca altfel nu-ti schimba nimeni bancnotele in monezi.
    
Cu biletele in buzunar si bagajele in spate am coborat spre metrou. Primul soc cultural: oamenii care stationeaza pe scara rulanta chiar se aseaza automat pe partea dreapta. Daca ai rau de inaltime sau alte probleme inrudite, coboratul in metrou e o cadere libera spre ultimele cercuri ale iadului. Metroul ceh e
teribil de adanc, iar scarile rulante sunt destul de abrupte incat sa vezi in ceafa omului care e in coborare la 10 metri sub tine. In rest, curatenie si scaune cu pernute in vagoane.
    
Pensiunea la care ridicasem tabara era destul de departe de centrul Pragai. Acolo ma asteptam la un ghetou si am gasit blocuri vechi, dar elegante si multa
liniste. Ce-i drept deasupra lor trecea un imens pod de autostrada, parca un pic in plus in peiasaj.

    
In scurt timp mi-am dat seama ca in Praga nu-ti prea ajunge o saptamana sa casti ochii la tot ce-i de vazut. Centrul vechi e imens, impartit in mai multe
cartiere, ca Stare Mesto (cartierul vechi) sau Nove Mesto (cartierul nou care e tot vechi). Punctul central al orasului e probabil Podul Carol, tot
timpul aglomerat cu turisti. Pe marginea podului sunt aliniate ca la armata 40 de statui, fiecare cu povestea ei. Interesant e ca cel putin patru sunt cotate
ca adugatoare de noroc. E si usor sa le gasesti: au o anumita parte a lor mult mai aurie si lucioasa, de cat le-au frecat ,– scuzati-mi expresia , turistii in cautare de noroc si belsug.
    
Multa aglomeratie e si in jurul Turnului Astronomic. Si de obicei la ore fixe. Atunci se ivesc intr-un gemulet mici figurine de apostoli care instaleaza o
noua ora. De obicei spectacolul se inchieie in aplauzele si uralele turistilor, desi sincer nu mi s-a parut asa impresionant.
    
Cu adevarat impresionant e insa Muzeul Franz Kafka, mult mai mult decat obisnuita plimbare printre manuscrise si fotografii de epoca. O experienta
multimedia in adevaratul sens al cuvantului, muzeul te ghideaza pe un traseu bine stabilit presarat cu sunete ambientale si un joc lumina-intuneric perfect regizat. Daca la un moment dat te uiti la proiectii halucinante ale unor filmari retro cu efecte moderne, dupa cativa pasi te trezesti in bezna. Si deodata, de nicaieri, suna un telefon. Si in epoca mp3 ringtones-urilor, un tzarait clasic in intuneric te face sa sari putin in sus. Apoi mai mergi un pic si ajungi intr-un culoar claustrofobic, inghesuit de fisete de dosare pe o parte si pe alta. Si asa ajungi sa te simti la fel de prins in viata de functionar cum se i se intampla si lui Franz.
   
Dupa plimbarea prin mintea lui Kafka se potriveste perfect vizita la elegantul Muzeu Kampa de arta moderna fara pretentii. Pana la sfarsitul anului e gazduita expozitia Andy Worhol si merita sa vedeti niste Marylin-uri originale. 


    
Orice fan al Muzeului Antipa trebuie sa viziteze Muzeul National din Praga. O cladire gigantica din capatul bulevardului Wenceslas, muzeul face orice impatimit al istoriei si al stiintelor naturale sa saliveze asemenea catelului pavlovian (care pun pariu ca e si el expus pe undeva pe acolo). De la statuete
antice la sobolanozauri preistorici, ai toate motivele sa repeti in continuu
"“uuuhh" sau "“ahhh"” cu nasul lipit de vitrine. Tot aici sunt expuse cateva mii de roci in trei sali imense. M-am plictisit insa destul de repede de ele, dar presupun ca daca ai vazut 50 de pietre, le-ai cam vazut pe toate. Din pacate, muzeul sta cam prost cu limba engleza asa ca de multe ori nu prea stii
exact la ce te uiti.
   
Tot pe bulevardul Wenceslas se gasesc si cele mai hip magazine din Praga. O gramada de firme cunoscute si unele de care nu auzisem, dar de care am fost asigurat ca sunt de mare renume mondial. Oricum, preturile sunt mai decente fata de ce gasesti in magazinele mioritice de trend de la noi.
    
Castelul din Praga e cel mai mare din lume. Deloc surprinzator: interiorul lui e un mic oras, cu o catedrala impunatoare (chiar te simti mic, mic de tot in fata ei), diverse cladiri ale palatului, o temnita si o straduta ingusta cu magazine de mestesugari. Atentie pe unde va asezati: din cand in cand pe o banca aparent lumeasca e asezat un afis: "“Please don'’t sit on the historical pieces of furniture of inestimable value"”.


    
Centrul Pragai nu-ti lasa niciodata impresia unui parc de distractii in genul "“Vizitati secolul XVIII!"”. Desi turistii sunt pe la toate colturile si fiecare strada are un magazin de suveniruri, gasesti insa si lucruri care-ti arata ca zona nu e doar o atractie turistica. Centrul Pragai e locuit de oameni normali, diversi, care doar au norocul de a locui intr-un oras superb. Daca te uiti cu atentie poti descoperi un bar heavy-death-hardcore rock in subsolul unei cladiri construite acum sute de ani. Chiar vizavi de bar: un salon de tatuaje,  cea mai buna pozitionare pe care o putea gasi, zic eu. In plus,magazine de viniluri pentru orice DJ, haine pentru skateri sau goth-kids cuprofil pe vampirefreaks.com. Toate sunt mici indicii ca exista oameni caretraiesc si lucreaza in acei kilometri patrati uitati de timp,  doar sunt bastinasi in orasul de aur.


  
Nu spun insa ca bonusurile de oras turistic n-ar fi distractive. De exemplu, in orice ghid despre Praga vei gasi scris cu majuscule si semne de exclamare sa nu schimbi bani pe strada, la sfatul unor dubiosi. Insa intalnirea cu un astfel de individ mi s-a parut extraordinara. Intr-o seara ne uitam la cursul (extrem de
neprietenos) al unei case de schimb. De nicaieri a aparut un barbat micut intr-un parpalac negru, cu gulerul ridicat. "Wanna change money? No
commision�" ne-a intrebat, intr-o engleza cu accent, dupa ce a aruncat cateva priviri in dreapta si stanga. Parea un personaj de abia iesit din Soimul Maltez cu Bogart cu tot, ajuns sa faca bisnita la colt de strada. Imprumutand seriozitatea interlocutorului, m-am uitat atent in jurul meu si i-am raspuns "No, thank you"”. Si apoi toata magia de film noir a momentului s-a pierdut cand o tanara asiatica ne-a bagat un blitz in ochi...  Eh, we'’ always have Prague No-comission-man.
    
Nu prea are rost sa mai spun cat de buna e bere in Praga. Pilsner, Budwiser si Gambrinus sunt doar marcile pe care pot sa le pronunt. Mancarea e pentru orice stomac si, daca ai rabdare, o gasesti si ieftina. Iar daca nu incerci un gulas, nu ai fost la Praga. Ce-i drept sunt putin subiectiv datorita extazului culinar
atins la fiecare gulas devorat.


  
Pana la urma, concluzia la care am ajuns e ca mai am multe de vazut prin Praga. Asa ca o sa ma intorc, deci articolul asta edoar partea intai, daca e sa fim  rigurosi. Hai, dovidenia!
______
Autor: Romulus Petcan