Culele boieresti de la Maldaresti

(Cum in ultima impresie postata, Cornelia amintea despre cule, mi s-a scurtcircuitat o sinapsa si mi-am amintit de excursia mea pur intamplatoare la Cule)

Cam la 3 km spre sud de Horezu intram in localitatea Maldaresti. Ajungem aici in cautatarea trovantilor de pe paraul Gresarea dar cum intram in sat ne intampina un indicator Vizitati culele din Maldaresti .

La vremea aceea nu stiam ce sint culele. Era o zi mohorata de februarie, nici un strop de soare, nici un fulg de zapada, nici frig nici cald. Dealurile erau acoperite de paduri desfunzite, vinetii, incetosate si reci.

Facem stanga pe o alee, urcam pana aproape de o biserica din deal, parcam masina si ca la comanda iese dintr-o curte un localnic maruntel si foarte prietenos; domnul Neamtu ne intinde mana cu multa volubilitate. Aflam imediat ca dansul se ocupa de muzeu. Ne conduce imediat in interiorul unei curti mari, taranesti; sintem luati ca din oala; nu stim despre ce este vorba; cautam un muzeu cu trovanti si ne trezim intr-o casa veche boiereasca, muzeul etnografic si istoric al culei Duca.

Atmosfera e simpla, casa decorata cu obiecte vechi apatinind omului politic (fost prim ministru al Romaniei, I G Duca, asasinat de legionari in 1934). 
Colindam pe rand incaperile intunecoase, pline de tablouri si ascultam explicatiile insufletite ale d-nului Neamtu care incantat de oaspeti ne pune sa ascultam emisia radio intr-un aparat nespus de vechi pe care l-a reparat cu mana lui.

Despre cule

Culele sunt contructii inalte, case boieresti fortificate, specifice zonelor Olteniei si vestului Munteniei. Au fost construite de boieri si boiernasi pe mosiile lor pentru a se apara de invaziile turcilor din raialele de la Dunare. Denumirea de cula vine din cuvantul turcesc kule care inseamna turn. Intr-adevar, aceste case sint sub forma de turn,au un beci solid , cu scari interioare, camere simple, vopsite in alb, ornamentate cu un ameste de obiecte de uz casnic si cu obiecte artistice de provenienta taraneasca , turceasca, sau occidental europeana.
Din, probabil, sutele de cule care au existat pe teritoriul Romaniei, astazi au mai ramas doar 18; iar dintre acestea, cele care nu au avut norocul sa fie transformate in muzeu au cazut in ruina.

Povestea fetei hanului tatar

Se zice ca Tudor Maldar, capitan in oastea lui Mihai Viteazul, intr-una dintre bataliile impotriva cotropitorilor tatari a fost prins ostatec; fata hanului tatar s-a indragostit de el, si astfel tanarul boier a scapat de la moarte. Intorsi impreuna la mosia din Maldaresti s-au casatorit si el I-a daruit tataroaicei cula proaspat construita de familia lui. Este vorba de cula Greceanu (numita astfel pentru ca ulterior a fost cumparata de boierul Radu Greceanu de la familia Maldarescu).
Constructia e veche, contruita simplu, cu un pridvor in catul de sus, incantator; mobilierul vechi dar solid te indeamna sa lenevesti un pic cu privirile azvarlite pe dealurile din apropiere. Dateaza din 1516 si a fost construita de Nan Paharnicul, bunicul capitanului Tudor Maldar. Intr-una din incaperi zaresc o pictura pe un perete, in marime naturala; un cuplu: el, mandrul capitan Tudor , ea, fata hanului tatar ; ii remarc incaltarile cu varf ascutit si intors, specific orientale. Si astfel ajung sa aflu povestea.

Cula Duca a fost construita la inceputul secolului al XIX-lea de catre urmasii familiei Maldarescu. I. Gh. Duca a cumparat-o in 1910. In prezent functioneaza ca muzeu istoric si etnografic. In interior se gasesc obiecte de arta medievala, ornamente populare, sobe batranesti cu olane, mobilier traditional, cusaturi, tesaturi si port popular specific.

Alaturi, casa memoriala I Gh Duca si o livada imensa in care-mi imaginez cum se plimbau primavara printre prunii infloriti tinerele conite .

Ies pe poarta veche, prinsa in piroane metalice, impresionata de simplitatea acestor case. Le las in urma, albe si tacute, doua casoaie care tac si-si ascund poveste in ziduri groase si obiecte vechi ce pastreaza inca atingerea celor ce le-au folosit candva. Inchid in urma mea poarta grea ce ascunde privirii gradina verde (desi e inca iarna) si intinsa ca-n palma.

Din loc in loc, aruncati prin iarba marunta, micuti trovanti ornamentali acoperiti de muschi imi amintesc de destinatia calatoriei noastre.
La drum!

Nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce se va intampla cu aceste contructii daca vor fi si ele retrocedate urmasilor urmasilor urmasilor 
Si spun aceasta pentru ca una dintre cule este revendicata deja de niste urmasi, nu spui care