dordeduca
0 evenimente in august:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
26 noiembrie 2007 puri

Cuba

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Totul a inceput cu un vis de tinerete: vacanta in CUBA…tara lui Fidel, patria salsei, un taram neatins de timp de cateva zeci de ani.  Visul a capatat contur abia cand m-am vazut cu biletul de avion in mana…si in clipa aia aveam un zambet pana dupa urechi.

Din povestile citite pe net am inteles ca exista doua moduri de a vizita Cuba: unul implica cazarea intr-o statiune turistica unde mai toate hotelurile au servicii 'all-inclusive' la preturi mai mult decat decente, cealalte metoda este o explorare pe cont propriu cu cazare in 'casa particular'. Prima varianta este de gasit cam la orice agentie de turism, un astfel de concediu ce probabil nu difera foarte mult de un 'all-inclusive' in alt colt de lume (cu exceptia peisajului). A doua optiune este rezervata doar aventurierilor vorbitori de spaniola (o sa va lamuriti de ce). Noi am ales un varianta hibrida: nu am cumparat un pachet de la o agentie ci am cumparat biletul de avion si ne-am rezervat hotelul (am iesit un picut mai ieftin decat daca luam pachet...si cu date un pic mai flexibile). Ne-am cazat la un hotel de 4 stele in Varadero de unde am facut diverse expeditii. (la un pic peste 100 euro pe noapte/per camera cu totul inclus, e pacat sa stai la mai putin de 4 stele).

 

Deci - zbor de 9 ore din Paris, mergand spre vest a fost tot timpul zi. Am ajuns buimac in Havana. Ma trezeste brusc la viata vamesul care imi vorbeste in stil militienesc, imi spune sa stau drepti si sa ma uit fix la camera video. Dupa o incercare timida de fraza in spaniola, comunic in engleza si trec de vama mai simplu decat mi-as fi imaginat. In afara de atitudinea foarte distanta si formala, nu am fost nici perchezitianat, nici bagajele nu mi-au fost desfacute, nici nu am verificat daca am GPS (da! e interzis sa aduci unul in Cuba....si ce bun ar fi fost). Din pacate autocarul plecase cu jumate de ora inainte. Asa ca cei de la informatii ne-au gasit un taxi in care am intrat 5 pers ...si asa am amortizat un pic costul unei calatorii de aproape 200km (30CUC de persoana).
 
In legatura cu hotelul - nimic de comentat in sens negativ, poate doar pentru cei obisnuiti sa fie tratati ca niste printi la un all-inclusive - 'prestatorii-de-servicii' nu roiau in jurul tau decat in cazul unor mici atentii care era bine primite si care era bine sa vina in fiecare zi :) . Avea o piscina imensa, cursuri de dans, jocuri recreatice, o ora de wind-surfing sau caiac inclusa, o lectie gratuita de scufundare, umbrele de papura si seslonguri la discretie pe plaja. Peisajul - incredibil, apa - de un albastru infinit. Pentru doritorii de stat cu burta la soare cred ca este paradisul; nici pentru muritorii de rand nu e prea rau :). Acestea fiind spuse, am lenevit cateva zile in jurul hotelului. Adevarul este ca spirutul de aventurier din mine a dormit multumit zilele astea. Deci ati retinut: papa exotic, inot in ocean intr-o apa de 'izvorul alb', plimbari pe o  plaja cu nisip auriu.
    


Am luat intr-una din zile o excursie cu un catamaran - 85CUC de pers!!! -- pret piperat, dar nu avem prea multe variante. Cea mai faina chestie din toata excursia a fost partea cu inotatul cu delfini (da!...ati inteles corect). Lucru asta s-a intamplat intr-un loc amenajat (un fel de delfinariu), undeva in larg, unde vreo 20 de oameni intrau in apa cu 2 delfini care se tot invarteau in jurul nostru si se lasau pipaiti - foarte interesanta senzatia, iar delfinii erau foarte prietenosi si sociabili. Pentru un mic bonus (10CUC) faceai si o tura agatat de ei - adica tu stai cu maine intinse, delfinii vin de o parte si de alta, cu aripiora chiar in dreptul palmei tale si agatat asa de delfini faci o tura de bazin...greu de descris zambetul celor ce au incercat experienta. Din pacatele si algele din jurul pontonului au lasat o aminte buboasa ce a durat vreo saptamana (cand ne-au vazut cei de la farmacie, nici nu a trebuit sa inteleaga engleza noasta - cica mai toti turistii patesc asta; recomandarea aste sa veniti cu medicamente pregatite de acasa pt ca aici sunt scumpe si nu prea diverse). Masa de pranz, inclusa in pret, a fost vervita pe o insulita asa...ca in documentarele de pe discovery: nisip de aur, apa de cristal, vegetatie de ....abanos. Pacat ca era incredibil de cald si aproape de neumblat (cam intre 10 juma si 3 e trist rau de plimbat in soare). La intoarcere, intr-un mod foarte direct, ni s-a 'sugerat' sa dam si o mica atentie echipajului; nu inainte de a cersi dupa aclamatii in stil american:

'v-ati simtit bine?'
...'DA'...
”nu va aud!"
...’DAAAAA’...
"Hmmm, sunt sigur ca puteti mai mult" .
"DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA" ...
‘OK. Si acum, daca tot v-a placut atat..Uite, asta e borcanu in care trebuie sa puneti banii’.
     
 
   
Dupa expeditiile organizate, am zis ca e timpul sa ne aranjam singuri plimbarile. Zis si facut. A doua zi aveam un scuter (pt care care e nevoie de un permis de condus :-) e bun si cel de categorie B, doar sa dai banutzii – aprox 20CUC pe zi). A fost un pic mai complicat decat ma asteptam in primul sfert de ora, dar mersul/echilibrul cu bicicleta a ajutat mult. Si asa a inceput explorarea timida a peninsulei Hicacos (asa se numeste peninsula pe care se afla Varadero). Am remarcat pentru inceput cat de putine masini sunt pe strazi, implicit cat de multi oameni fac autostopul. (am remarcat intr-una din zile ca o masina cu patru oameni a oprit sa ia si un al cincilea, ci toate ca aparent nu se cunosteau dinainte). Pericole in trafic nu ar fi: masini – cam una la 30-40 de familii (estimare personala); insa sunt multe scutere si mai ales biciclete,.
 


Pentru ca in nordul acestei peninsule este o rezervatie naturala, am considerat ca este un loc destul de bun pentru ‘dezmortire’. Am ‘explorat’ a mica pestera cu ceva desene rupestre (facute de ‘tainos’ – cei ce au trait aici inaite de a veni spaniolii). Lilieci peste tot  noroc ca erau vegetarieni, un ghid care isi gasea cu greu cuvintele in engleza (insa de apreciat ca se straduia sa explice cat mai placut si sa incerce sa raspunda mai la orice intrebare); pestera inedita si prin faptul ca era intr-un fost recif de corali – lucru ce-mi dadea senzatia ca sunt inauntrul unui imense pietre ponce. Am fost si intr-un mini traseu de juma de ora intr-un colt de rezervatie ce imi semana a jungla: vegatatia fff bogata, poteca f ingusta, insecte care te pisca peste tot (brrr.. tare greu cred ca trebuie sa fie sa te acomodezi ca explorator intr-un astfel de loc). Jumatatea de ora cand admiram cuibusoarele de termite (cam un metru inaltime) a parut o vesnicie. Cand am iesit eram plini de bubitze rosii de la muscaturi, cu sudoarea pana-n calcaie. Ce bun si racoritor a parut aerul de 30 de grade cand am iesit dintre ‘brusturi’.
 

    
Am mai avut o zi cu partzaitoarea in care am vizitat partea mai saraca a peninsulei.

Daca in partea estica sunt hoteluri de 4-5 stele, fiecare cu ‘oaza’ sa, in vest e partea mai saraca  Seama un pic cu Saturnul litoralului romanesc: hoteluri unul langa altul, mici gherete cu souveniruri, curatenie balcanica. Aici am vazut indeaproape masinile. Cand ma uitam la filme cubaneze mi-am imaginat ca au ales un decor special. Dar nu! Chevroleturi de acum 20-30 de ani sunt comune pe toate strazile. Sa nu va mire faptul ca o sa vedeti aproape la fiecare colt de strada cate un localnic trebaluind sub capota. In zona asta densitatea de hoteluri e mai mica, apar si casale localnicilor. Despre ele ce sa zic… cred ca ale noastre case din Baragan sunt mai ingrijite. Se vede ca oamenii au venituri tare mici. Casele arata de parca nu au mai suferit nici o imbunatarite de la Revolutie incoace (fapt ce nu pare departe de adevar). Viata pare a curge molcom, oamenii zambesc mai des, sunt mai luminosi….si fara bani. De multe ori m-am intrebat daca nu saracia determina starea asta de spirit. Nu asa era si noi inainte de revolutie? Ce credeti? Sa nu mai intelegeti gresit, personal cred ca 89 ne-adus multe multe lucruri bune; dar se pare ca odata cu bunastarea a aparut si individualismul, a disparut dorinta aia sincera de a imparti putinul pe care il ai cu cei din jur.
 


(Revenind la povesti) Pentru ca ne-a placut mult cum arata zona mai putin turistica, ne-am hotarat sa inchiriem o masina …  din  pacate mai aveam doar o zi de stat…dar a meritat. Masinile pt straini sunt in cu totul alta categorie decat ce vezi pe strada, de fapt pt turisti exista de inchiriat si ultimul tip de BMW… da..poti avea cam orice pt suma potrivita; probabil turismul aduce cei mai multi bani la bugetul de stat.

Asadar, ne imbarcam intr-o masinutza italieneasca si plecam in explorare. Citisem ca nu e chiar usor sa te descurci pe drumurile lor, dar nu ne-am inchipuit ca aproape orice intersectie (oricat de mare ar fi fost) nu are indicatoare. Asadar, orientarea pe harta a fost esentiala.

Drumurile – comparabile cu cele de la noi: gropi destule, calitatea asfaltului indoielnica. Noroc ca erau foarte putine masini in trafic. Prima localitate in care am ajuns: Cardenas. De intrat a fost usor. Restul..e greu de descris: drumuri cu sens unic, stradutze inguste, biciclisti si omuletzi peste tot. Cred ca e deja clar ca ne-am ratacit repede. Noroc cu harta si cu bunavointa oamenilor: pt ca nu reuseam sa articulam o fraza coerenta in spaniola , aratam cu degetul pe harta  Am invatat macar cum se spune stanga si dreapta (a la izquierda ...a la derecha ) , asa ca dupa 20 de minute am reusit sa iesim in drumul principal (si oraselui nu era mai mare decat Sebes).
 


Am continuat spre San Miguel de los Banos unde a fost faimoasa statiune balneo-climaterica…acum 70-80 de ani. Tot ce tine de trecutul glorios al localitatii este in ruina. Insa am avut ocazia sa ne plimbam la picior intr-un satuc tipic cubanez unde lumea nu se uita foarte ciudat la noi. Tot aici am facut ‘cunostinta’ cu primul nostru autostopist – o batranica pentru care am renuntat la ideea de a nu lua necunoscuti in masina. Plina de viata tanti, ne-a facut cate o poezioara cu numele fiecaruia; chit ca nu intelegeam decat partial ce spunea, simteam ca versurile veneau din suflet.
 


A urmat apoi Matanzas, un fel de capitala de judet, insa nu prea primitoare cu turistii. Si aici ne-am invartit juma de ora pe stazi cu sens unic ca sa ajungem in centrul orasului. Dar odata ajunsi aici nu am indraznit sa coboram din masina :-) . Strazi foarte inguste si nu prea prietenoase, nici picior de turist, viata care curgea furtunos…Interactiunea nostra redusa cu localnicii ne-a facut sa nu credem ghidul care spunea ca in Cuba rata criminalitatii este una din cele mai scazute in lume. Dupa plimbare in Havana am realizat ca ne-am facut griji degeaba, din pacate nu am reusit in acel moment sa ne invingem frica.
[data viitoare o sa fim mai buni :-) ].
 


Pentru ca a doua zi dimineatza trebuia sa ajungem la aeroport, am ‘explorat’ un pic drumul spre Havana. Probabil ca este unul din putinele drumuri in care nu e greu sa te orientezi: soseaua ce merge pe langa tarm seamana a autostrada si la intersectiile principale gasesti numerosi autostopisti care pot fi ‘interogati’. La intoarcere am zis sa ne incercam norocul pe un drum secundar, sa mai exploram un pic si …nu a fost chiar simplu: daca parasesti drumul principal, indicatoare sigur nu vei gasi, dar si mai grav – nici autostopsti; asa ca ne-am intors din drum de cateva ori. Scaparea a venit tot din partea localnicilor: am luat doi cu noi. Ne-au ajutat foarte mult, au fost cateva locuri in care intuitia, simtul de orientare si nici chiar norocul nu cred ca ar fi ajutat.

Si asa am plecat a doua zi dimineata cu destinatia Jamaica, pentru a ne intoarce o saptamana mai tarziu in Havana.

Din cauza peripetiilor din tara vecina, sederea noastra in Havana s-a redus de la 3 zile la 5 ore 
A fost insa juma de zi de care am profitat din plin.

Ziua a inceput mai putin promitator: am aterizat de dimineata, avem zborul spre Europa 8 ore mai tarziu si nu aveam unde sa lasam bagajele. Cu putin noroc am gasit o camera de inchiriat la o cunostinta a tipei de la informatii … pe care am luat-o decat pt a lasa bagajele.



Havana – exact ca in putinele filme cubaneze pe care le-am vazut. Are un aer boem greu de descris. Strazile pline, muzica de salsa care se mai auzea din cate-o casa, masinile ‘tunate’ de pe vremea bunicului, usi larg deschise ce-ti aratau traiul modest. Interesanta mi-a parut asocierea dintr-o camera de zi: o bicicleta clasica, un televizor alb-negru si o canapea pe care se inghesuiau toti membrii familiei (scriind am realizat ca, pastrand proportiile, asa arata si la mine; cu exceptia faptului ca eu am 2 bule in loc de canapea, iar televizorul e color).
    


Pentru ca nu am avut decat vreo 5 ore de colindat nu am vazut decat ceea ce ei numesc Habana Vieja. Imaginati-va un Lipscani pe o suprafata de 30 de ori mai mare, adaugati ceva biserici stil colonial, neaparat un pic de salsa si ceva din alura artistica a Sighisoarei medievale si… cam asa arata in viziunea mea acest locsor. Din pacate casele sunt la fel de putin ingrijite ca si cele de pe Lipscani, insa atmostera e boema; oamenii traiesc si se simt bine, bucurandu-se pur si simplu de viata, asa cum e.
 


Pozele spun mai multe decat pot descriu eu – asa ca va recomand galeria foto.


 
Date utile:
- viza (obligatorie) se ia de la Ambasada Cubei; va trebuie bilet de avion si o taxa de 30 dolari
- bilet de avion Bucuresti - Paris - Havana si retour 1000 euro (avione spre Havana pleaca din Madrid, Paris, Amsterdam; cel mai ieftin mi s-a parut Iberia - deci cu un zbor ieftin pana in Madrid ati putea ajuta la un pret in jur de 700 euro)
- hotel in Varadero de 4 stele cu all inclusive - 110 euro camera pe noapte
- transfer Havana - Varedero cu taxi (5 pers in taxi) 30 CUC de persoana; exista si ceva autocare dar cu orar fix - pret 10 CUC (www.viazul.cu)
- rata de schimb 1 euro = 1.25 CUC; 1 dolar = 0.8CUC cu 10% penalitate :)
- carduri de credit americane - neacceptate
- zboruri spre si dinspre america – inexistente
- nu exista loc de bagaje in aeroportul din Havana
- 1 sticla de apa la 0.5 in Havana -- 1.5CUC
- taxi aeroport - centru Havana -- 25CUC cu masina de firma (la dus); la intoarcere am luat o Lada veche cu 15CUC
- aprox aceasi preturi in aeroport in comparatie cu magazinele din oras la rom si havana; limita este de 50 havane per cap de tutungiu + 4 litri de rom







______
Autor: Alexandru Purice
 
Tag-uri
| caraibe | havana | varadero | Cuba |
Impresii
Contine 112 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorAugust 2020 Anul urmator
     0102
03040506070809
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]