Cu transalpurile la Obarsie

Si a fost si editia a doua a “Intalnirii Nationale a Transalpistilor! Vai, ce protocolar suna!



Aventura mea a inceput mai devreme decat a altora, desi nu sunt posesoarea unui Transalp, ci doar a unui transalpist (deocamdata – si intelegeti ce vreti din asta ;) ). Trezirea mi-o dau la 4 a.m., urmand ca la ora 5 a.m. sa fiu in mijlocul capsunarilor din Baneasa care zburau spre Valencia, cu escala la Arad, acolo unde eu descalacam cele doua ropti inaripate ale avionului si urcam pe cele doua roti pamantene ale minunatiei de motociclete numite Honda Transalp.



Incerc sa imi aduc aminte daca am mai facut Valea Muresului pe moto sau doar auto, dar chiar nu conteaza amanuntul. Sunt pe doua roti si ma bucur cat pot de faptul ca nu sunt atenta la directia de mers, ci la peisajele pe care va trebui sa le ignor la urmatoarea incalecare (in sa, pe locul din fata). Si nici fotografii nu voi mai putea face decat la opriri! Deh, sunt dezavantaje si…multe avantaje, mai ales de orgoliu si mandrie cand conduci tu.



Un popas il facem, ca de obicei cand suntem in apropiere de Petrosani, la Aninoasa. Aici avem surpriza sa fim asteptati cu clatite si cu carnati de casa, din porcul ce si-a dat ortul sub cutitul de Craciun. Dupa care, ne aprovizionam cu ceva beri (mai mult eu) si plecam cu nerabdare la intalnirea cu prietenii transalpisti.



Luam drumul din Petrosani spre Obarsia Lotrului (DN 7A), in directia Voineasa, dupa ce il parasim pe cel ce duce spre teleferic. Cheile Jietului cu siguranta mi-ar fi atras atentia daca eram eu in fata si as fi facut si o boroboata. Starea drumului nu este una excelenta si de aceea trebuie sa fii mai atent la gropi pentru a nu nimeri in ele. Eu, in pozitia de fata, cascam bine ochii prin casca la peretii salbatici ce il marginau. A fost prima oara cand am strabatut acest drum, desi in ultimii trei ani am ajuns de cel putin sapte ori in zona Petrosanilor. Sunt curioasa cum e iarna pe aici, desi se pare ca accesul e cam inchis.



Unii dintre baieti (Vintze, Edisone, Sisoie si alti nazbataiosi mai putin cunoscuti de mine) nu aleg un drum tocmai umblat sa ajunga la destinatie. Din ce inteleg este ideea lui Vintze sa ajunga la intalnire pe drumul strategic dintre Curtea de Arges cu Ramnicu Valcea. Spre rusinea mea, nu am auzit de acest drum pana acum. Studiez asiduu pe google si ma uimesc de cat de temerari au fost baietii, mai ales ca unii mai au si ceva copii pe acasa. Au mers ceva kilometri pe piatra caii ferate si au tercut printr-un tunel cu apa.

O ciuperca a scos si ea capul sa ii intampine pe transalpisti, si asta inainte de ploaie.



Joi seara inca socializam - astia de nu ne stiam - si ne imbratisam, bucurosi de revedere, cei ce ne-am dat mana de anul trecut. Printre drumurile pe care eu as vrea sa le parcurg (evident pe care sa nu mai fi fost pana atunci) este cel prin Cheile Latoritei. Si asa si stabilim! Planul se schimba sambata din mers cand capul de coloana nu nimereste si ne duce pe ...Transalpina, drumul pe care imi promisesem ca nu mai merg decat pe jos sau pe moto de la sud la nord (este o cu totul alta senzatie sa il faci in urcare, de la nord la sud).



Nu mai trecem raul caanul tecut prin curtea oamenilor, ci :prin valuri" - ei, pe pod, eu. Da, a aparut si un pod de anull trecut.



Drumul e frumos si prafuit, presarat adesea cu magarusi. Da, magari din aia simpatici cu patru picioare si cu puiuti, unii dintre ei. Mai putin simpatici au fost aceiasi ciobanesti nesuferiti de acu un an, cel mai nesuferit fiind cel care si-a infipt coltii in piciorul stang al lui Edisone.



Cum posibilitatea problemelor aparute este direct proportionala cu participantii la ..."actiune", o motocicleta o pateste si facem o pauza cam de o ora. Eu ma plictisesc si o iau la pas, dupa care ma tolanesc in iarba. Linistea este senzationala. Verdele de un verde ireal, iar viespile zboara in voie. Zumzetul lor este de o data intrerupt de strigatul salbatic al escavatorului pus pe treaba. S-a dus cu romantismul! Titi-Vest vine si ma recupereaza de pe drum si facem regruparea motocicletelor. Unii deja au luat-o inainte, toropiti de soarele arzator.



Drumul pare totusi intr-o stare mai buna decat anul trecut (nu pun la socoteala curbele deja asfaltate dinspre Ranca), iar noi reusim sa nu mai culcam Honda.



Din pacate ora de masa a trecut de mult si pensiunea pe care o stiam nu ne-a primit la pranz pentru ca nu aveam rezervare. Ok! Suntem in Romania! Romania nu inseamna numai peisaje frumoase, ci si oameni-dobitoci! Ambele vin impreuna la pachet!



Facem cale intoarsa, cu gandul sa ajungem peste nu stiu ce dealuri la Voineasa. Numai ca dealurile astea sunt munti si drumurile sunt de fapt poteci care ajung la Varful Papusa si Varful Galbenul. Noroc cu baiatul cu Dominator ca a purces inainte ca cine stie pe unde mai ajungeam, acolo unde numai oile ajung.



Si noi berbeci, intoarcem iar, cu gandul la ciorba de la Novaci. Ceata o ia exact pe acelasi drum spre Obarsia Lotrului, iar noi - Titi, Edisone, Florin (Florin? - baiatul cu ochii albastri) si cu baiatul incepator, dar cu multi kilometri la bord - ascultam chemarea stomacului. La un popas de refectare cu voce tare, "un spirit" din Ranca, tolanit pe marginea drumului, frangand un fir de iarba intre masele, ne indeamna la o bodega din piata din Novaci.



Asta dupa ce baietii pusi pe asfaltat Transalpina au trebui sa indeparteze piertele deja aruncate pe drum in urma noastra.

Si ajungem si la Novaci si visele devin realitate. Ne infruptam (sau mai poetic zis: ne incarcam cu noi puteri de drum salbatic) cu ciorba de burta, mici si...bere, cine nu conduce (adica eu :P), plus unul mai curajos, asa cu o halba (nu spunem cine ;). .



Cu greu ne ridicam de la masa si luam calea Defileului Jiului, prin Crasna, fara popas la manastire. Mai citesc ei eu pe net si aflu ca localitatea are deja "branza de brand".Superb drum si pe aici! Oltenia asta e ceva...evident, de partea de nord, de sub munte, zic eu, nu de "cea colorata" din sud.



Trecem in graba - nu era aglomerat, nu ca am fi mers in viteza - prin Defileul Jiului (cel mai salbatic defileu din tara), apoi iara prin Cheile Jietului si ajungem la amiaza inapoi la Obarsie. Aici ma minunez si nu stiu daca sa rad de cum povesteste Maddog ca i s-a spart baia de ulei si Transalpul lui a fost tractat de pe Transalpina - exact in locul in care ne-am despartit drumurile - pana la Obarsie de un Dominator.



Seara facem iara foc, vine si Crivat (calare pe motor, nu ca o suflare de vant) si ne punem iara la povesti. A doua zi se pune si de o defilare pana la Voineasa.



Cred ca suntem peste 200 de motociclete. Nu mai zic ca cine ne vede scoate repede telefonul si ne trage in poze.
Oprim la intersectia unde se despart drumurile spre Voineasa si Vidra si facem fotografii de grup.



Cea mai mare parte alege sa mearga la Lacurile Galbenul si Petrimanu. Noi nu mergem decat pana la Lacul Vidra si inapoi la o ciorba la Bradul si un pastrav proaspat.



Printre invitatii nepoftiti de sambata s-a numarat si ploaia, insotita de o “piatra” cat bobul de mazare. Pentru mine si T a fost bine primita caci eram la adapostul cortului, dar altii, saracii, au ales in urma umezelii ei o gazda in locul foii de panza, bafta noastra fiind cu atat mai mare cand Vintze ne-a facut cadou pentru o noapte inca un sac de dormit.

Majoritatea au revenit flescaiti si amarati pe seara. Ne-a mai bucurat, insa, focul de artificii, o frumoasa surpriza.



Duminica, tristetea e si mai mare. A mai trecut o intalnire reusita si deja se fac presiuni ca cea de anul viitor sa fie in Bucovina (regiune renumita pentru ospitalitatea ei), organizata de Crivat si ai sai. El deja a promis pentru intalnirea moto de la Radauti de anul asta cele mai bune 200 de kg de castraveti murati care au existat vreodata pe lumea asta. Evident ca acei castraveti se vor consuma cu un scop anume (dupa un alt tip de consum :D - pour les connaisseurs).



Eu revin in orasul de pe Dambovita cu Irina, ca si anul trecut, si cu gandul la o noua plecare.


______
Autor: Cornelia Florea