dordeduca
0 evenimente in noiembrie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
05 iunie 2008 Cornelia

Cu motocicleta printre cetati

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

E prima oara cand merg cu trenul de la Bucuresti la Sibiu. De fiecare data am ajuns acolo ori cu autocarul, ori cu masina, ori cu motocicleta - de cele mai multe ori. Un rapid cu aspect si viteza de accelerat, cu scaune  inghesuite si inconfortabile si fara loc pentru bagaje, proiectate ca pentru navetisti, ma poarta timp de sase ore printre campuri mov cu busuioc salbatic, grau in spic si maci in rosu. Trecand pe langa Fagarasul inca inzapezit, ajung in Sibiu in acelasi timp in care soarele se ducea la culcare si isi risipea galbenul la orizont.



Cu cateva ore inainte de plecare aflu minunata veste ca exact azi incepe si Festivalul de Teatru din Sibiu. Ma bucur nespus caci de ani buni vroiam sa ma nimeresc in oras cu ocazia evenimentului. Monica e prima care imi recomanda sa merg la “Faust”, o splendida piesa de teatru ce merita vazuta. Partenera mea de drum imi vorbeste si ea cu coincidenta despre aceeasi minune. Din pacate nu aveam sa stau decat cateva ore in capitala europeana (capitala frumosului pentru mine pururea), urmand ca a doua zi sa plec spre un alt oras iubit al meu, spre Sighisoara.



Ajung pe seara la Sibiu, pe la 9 p.m., unde ma astepta prietenul venit de la Arad impreuna cu partenera noastra de drum pentru urmatoarele zile, o Honda Transalp, aceeasi ce m-a purtat de la Alba Iulia la Casa de Piatra. Bagajele erau bine organizate incat sa incapa fara probleme in top-caseuri, iar echipamentul de ploaie era si el prezent, insa din fericire s-a dovedit a nu fi necasar.

Innoptam la Sibiel, cam 20 de km de Sibiu, unde aranjasem cu o saptamana inainte sa ne primeasca gazde primitoare, cu o camera spatioasa si o masa cum numai in Ardeal poti avea ca festin. O supa groasa de pui cu taitei taiati fara zgarcenie de grosi de o gospodina priceputa, o varza calita cu un porc bine condimentat - cu amintiri de carne din garnitele de la Chiselet unde se odihnea carnea de la Craciun pana in miez de vara -  si niste clatite cu gem de prune. Alaturi de ele o palinca tare si un vin parfumat. "Asa trebuie sa gatesti daca vrei sa iti iei ardelean!", ma sfatuieste gazdul. Am notat, desi stiam acest mic amanunt. :)



Dimineata fac o plimbare prin curtea din Marginime, reusesc sa sperii gainile, aspir cu bucurie mirosul de fan cosit si admir roadele muncii din pivnita. Negrut, catelul fidel gospodariei – nu ma latra, iar pisoii mici cam de o luna isi continua torsul molcolm si dupa mangaierile mele pe blanita lor pufoasa. Daca doresti, poti experimenta aici si dormitul pe patul de pe cuptorul de paine sau dormitul in fan.

Plecam dupa un mic dejun sibian, cu kaiser, branza de oaie, gem si alte delicateturi locale. Oprim mai intai sa salutam cu drag Sibiul, plin de lume buna si de soare. Cladirile colorate si parfumul medieval bucura sufletele. Inca nu il intreb nimic pe Teo pe Podul Minciunilor. :)



Dornici de aventura – noi – si de tarana – Transalpul, plecam spre Paltinis.Trecem mai intai prin Rasinari, satul lui Octavian Goga si al lui Emil Cioran (cu care aveam mari dispute in vremea liceului) si pe unde trece inca un batran tramvai.



Gazda ne recomandase sa mergem pana la Iezer, la vreo 20 km de Paltinis. Din pacate, dupa cativa zeci de metri, intoarcem. Naravasa motocicleta nu prea poate sa urce pantele cu doi nebuni si cu bagajele lor, pietrele mobile dandu-ne mari emotii. Raman doar su speranta ca in curand voi ajunge pe potecile de Enduro Romaniacs de anul trecut. Ma tenta sa cer schimbarea directiei spre Gura Raului, dar aici conditiile erau aceleasi si benzina pe sfarsite.



Oprim totusi pentru cateva clipe de liniste la Schitul Paltinis. Aici avem parte de o mica surpriza si motocicleta ajunge la orizontala. Este repusa pe roti si aventura continua. Un mic popas de cafea tare, energizanta, unde ii salutam pe cei 7 enduristi ce luau pranzul si inapoi la drum.



Cu bucurie, dupa acesti olandezi si nemti, mai intalnim niste elvetieni si ne salutam cu zambet din mers.



Cetatile ne chemau. Desi regiunea o iubesc de ani de zile (motiv pentru care mi-am ales-o pentru lucrarea de diploma), din pacate nu apucasem sa vad nici o treime din splendorile ei pana in momentul examenului. Acum am batut prima oara drumul Sibiu – Sighisoara, prin Agnita, un drum judetean foarte frumos, plin de salcami nebuni, incat eu am mers mai mult cu casca ridicata si cu nasul pe sus.  Fagarasul face adesea peisaj comun cu bisericile-cetate. Splendide si de neuitat panorame!



Taranci plivesc campurile ce marginesc satele, purtand palarii cu boruri largi pentru a se apara de soare.

Mai avusesem o tantativa de a vizita Agnita in noiembrie, insa orele de dupa amiaza de duminica si fulgii desi ne-au oprit. Acum cetatea era deschisa si am putut sa ne plimbam la umbra zidurilor groase si a copacilor seculari.



Dupa cateva minute de plimbare cu castile in brate, pornim mai departe spre Sighisoara. La Apold (Trappold) oprim din curiozitate. Vroiam eu sa fac o fotografie cetatii si motocicletei la baza ei. Ca din senin (ca sa vezi cum e soarta cand iti doresti ceva), vine un englez si ne intreaba daca am facut rost de cheia cetatii. Ii spunem ca nu, ne face semn sa ii ingaduim cateva minute si revine cu cheia.



Cetatea este destul de ruinata, dar un tanar neamt venit tocmai din Germania Democrata isi duce traiul ingrijind-o si trudind la repararea ei, atat cat se poate.



Apold se afla la 15 km inainte de Sighisoara, cum vi de la Agnita (Sibiu). Prima mentionare documentara dateaza din 1231 sub denumirea de villa Oplid. Inaltata pe o colina de 430 de m, cetatea are un turn-poarta numit Turnul Ovazului. Batranii spun ca el ar fi adapostit o moara manuala. In sud-estul cetatii se afla un turn numit Turnul Alb ale carui hornuri de pe acoperis atesta un vechi sistem de incalzire. La adapost, intr-un colt al curtii, vechiul orologiu nu mai masoara timpul. De pe pliantul cetatii aflu ca exista aici si o casa de oaspeti ce ofera cazare in camere cu mai multe paturi, cu dus de vara, si ca se poate lua chiar si masa de dimineata (nu in dus). Aventurierii isi pot campa si cortul in curtea bisericii-cetate.



Pe la amiaza ajungem la Sighisoara. Sunam la poarta pensiunii Lia care ne astepta si surpriza este ca ni se ofera in schimb o casa numai pentru noi. Ziduri cu istorie de secole s-au incarcat si cu istoria noastra de doua nopti petrecute aici.



Regasesc Sighisoara cu aceeasi atmosfera de basm, dar cu niste drumuri de santier. Din pacate, introducerea retelei de gaze a distrus orasul. Facem o vizita pe seara in cimitirul din deal, dupa ce urcam cele 177 de trepte din vremea lui Tepes.



E o dimineata de sambata ca una de duminica. Liniste si verde! Azi facem drumul Sighisoara - Medias and back, pe acelasi itinerariu. Curbe line prin padure si campuri de hamei ne opresc mai intai la Dumbraveni. Imi era dor sa revad dupa ani frumoasa biserica - unica din cate stiu eu in Transilvania - armeano-catolica. Oraselul l-am gasit la fel de linistit ca si intr-o toamna tarzie.



Mediasul il gasim plin de turisti, evident cei mai multi germani. Biserica Sf. Margareta avea portile deschise si era primitoare de enoriasi.



Inconjuram biserica si ne punem la curent cu evenimentele bisericesti afisate la intrare. Zidurile sunt inalte, groase si imbietoare de vise.



Frumosul oras de pe Tarnava Mare era unul din cele sapte burguri transilvane in Evul Mediu. Vechile turnuri dainuie inca printre constructiile industriale: Turnul Croitorilor,Turnul Trompetilor, Turnul Clopotelor,Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Peste modernism, dainuie inca stilurile renascentist, gothic si baroc.



Intoarcem spre Sighisoara, eu avand de mult in minte cel mai frumos popas al excursiei: Biertan, cu una dintre ele mai mari si frumoase cetati sasesti din Transilvania. Faci mai intai dreapta la intrarea in Sarosul pe Tarnave, opresti pret de cateva minute si gasesti poarta inchisa la bisericuta de aici si niste copilasi uimiti, privind motocicleta ca pe o rara aratare.



Mai mergi vreo 8 km pana la Biertan si deja esti in alta lume, lumea medievala pe care numai in aceste zone o gasesti.



Localitatea Biertan este atestata documentar in 1283, intr-un document alaturi de Medias si Mosna, toate trei localitatile aflate intr-o competitie acerba pentru obtinerea centrului administrativ al celor "Doua Scaune" (de Medias si Schelk). Astfel fiecare din cele trei localitati incerca sa-si mareasca renumele printr-o constructie sacrala mai impunatoare si ornamentala.



Din 1990, la Biertan se tin intalnirile anuale ale sasilor din Romania.

 Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica şi centura de fortificaţii, fiind amplasat n centrul aşezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită ntre anii 1490 şi 1520 n stilul gotic trziu, fiind ultima din Transilvania nălţată n acest stil. Construcţie monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de nălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Meşterii din Viena şi Nrnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat ntre 1483 şi 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat n piatra, din 1500, deşi opera meşterului Ulrich Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană.



Pana la Sighisoara mai oprim si la Danes, la un han de care auzisem de mult si unde chiar am trimis pe altii fara a ajunge si eu. Aici traiesc intr-o simbioza perfecta strutii si caii, cei dintai mai mari decat cei din urma.



Facem cale intoarsa spre Sighisoara, mai salutam cativa ca noi pe doua roti si deja ne gandim la cetatea de maine.



Duminica ne trezim in dangat de clopote si incerc sa il pregatesc pe Teodor pentru drumul catre Viscri. Din amintiri, ii povestesc starea jalnica a drumului, dar il asigur ca motocicleta face fata. Surpriza a fost insa una placuta, Consiliul judetean Brasov amintindu-ne la fiecare 500 de metri buna fapta realizata.



Mergi de la Sighisoara spre Brasov, admiri din mers si cetatea de pe deal a Saschizului, iar cand ajungi la Bunesti faci atent dreapta sa nu ratezi drumul spre Viscri. Drumul este serpuit prin sat, apoi treci podul pe langa dracii de copii colorati care arunca cu pietre in motociclisti. Ii lasi indiferent in urma si treci printre plopii plini de vasc. Vei vedea dupa cativa kilometri salbatici, in dreapta drumului, cetatea ingrijita cu fonduri nemtesti si de la printul Charles.



Doamna nemtoaica de la biserica ne spune poveti frumoase, istorii de multi uitate ale vechiului sat sasesc. Iarba inalta pana la brau a crescut peste urmele istoriei.



Lasam si Viscri in urma si facem cale intoarsa spre Sighisoara. Un ultim popas in iarba deasa si verde - cu un verde invizibil in oras - ne face sa ne gandim deja la planuri de revenire.



Domnul meu se intoarce calare la Arad, iar eu in cealalta parte a tarii. Calatoria cu trenul imi aduce in cale un batranel simpatic care imi vorbeste cu pofta despre painea ardeleneasca si imi spune si locul din Bucuresti in care o gasesc. Macar asa sa fiu mai aproape de Ardeal,...desi eu nu prea mananc paine! :)



______
Autor: Cornelia Florea
 
Tag-uri
| cetati fortificate | cetati sasesti | motocicleta | Transilvania | Sighisoara | Sibiu | Medias | Agnita | Biertan | Viscri |
Impresii
Contine 79 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorNoiembrie 2019 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; vom reveni într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [ 📸 instagram]