Cu motocicleta prin Banat si Tara Hategului

Joi dimineata nu mai facem nicio baie in piscinele termale ale statiunii si plecam caci aveam drum lung de facut, dar din nou nu pe atat de lung pe cat preconizasem. Mergem spre Orsova, apoi mai departe urmam Defileul Dunarii, iar de la Moldova Noua drumul spre Resita si de aici pe indicatorul de Semenic. Ca si ieri, iara suntem fii ploii. Norisorul se incapataneaza sa ne spioneze in deaproape, dar asta numai de la Resita si pana la Semenic, in rest ne-am bucurat de soare.



La Orsova, caiace numeroase pluteau pe valurile Dunarii. Poate pentru ca se apropie Olimpiada si Dunarea ajuta la antrenamentul pentru medaliile de aur pe care le vor lua romanii la Beijing. :) Dam o fuga cu o scurta oprire si la manastirea Sfanta Ana de pe deal - inca un loc in care am promis candva ca voi reveni si pe care l-am regasit cu nostalgie.



Intram in defileu si cred ca numai rotile Transalpului se bucura de macadamul de aici. De drum si-au batut joc cei de la Administratia Drumurilor si se tot chinuie sa il faca. Sa nu te prinda noaptea pe aici ca e vai de tine!



In Defileu oprim sa ne pozam cu Decebal. Cazanele fierbeau de Dunare.



La pranz, o ciorba de burta excelenta  - pentru mine, si una de peste – pentru baiat, ne umple stomacurile. Doi motociclisti cu doua Domi (Honda Dominator pentru cine nu cunoaste) iau si ei pranzul cu noi.



Un baiat cu un Hornet din Targu Mures ne da binete si ne intreaba de traseu. Dupa o scurta conversatie, fiecare isi urmeaza drumul sau.



De la Moldova Noua peisajul deja se schimba. Initial vroiam sa mergem mai departe spre Bazias, dar e destul de greu fara indicatoare (nici macar localnicii nu stiu sa te indrume pe unde trebuie). Deja Teo e foarte hotarat sa isi ia GPS-ul si pledoaria mea pentru harta pica.



Azi punem echipamentul de ploaie la fix inainte sa inceapa sa stropeasca. La benzinaria din Resita ne echipam si in doua minute ploaia ne insoteste la drum.
Pe drum ne amuzam de sloganuri de genul: “Ocrotiti vanatul!” (adica...daca e vanat deja...ce sa mai ocrotesti) sau “Alege schimbarea: o noua sansa!”



Dupa alergatura prin ploaie si cu multa credinta ca sus pe Semenic vom gasi un pat cald, ajunsi pe platou, cu tristete remarcam ca totul este inchis. Dar totul! Degeaba aveam eu ghidul turistic si harta frumos tiparita cu cazare in Semenic. In realitate nu exista!!! Dupa aceasta mare teapa, tot ce ne ramane de facut este sa ne indreptam spre Valiug sau spre Trei Ape si sa ne incercam acolo norocul. Dupa cativa kilometri insa, Teo coteste foarte inspirat spre Garana. Nu are idee ce bucurie imi provoaca caci de multa vreme vroiam sa ajung aici la festivalul de jazz si cum anul acesta se nimereste in acelasi weekend cu Art Mania din Sibiu, imi luasem deja la revedere de la ea.



Oprim la o pensiune si dupa ce imi dau casca jos sa nu se sperie lumea de mine si sa nu ne primeasca sa spuna ca cine stie ce aratari suntem, ne primesc. Camera amenajata in stilul svabilor (germanii din Banat), cu mobila veche si colorata si cu asternut tesut in casa de maini harnice, ne ofera confortul cautat. O mamaliga cu branza si smantana si niste snitele proaspete ne-au potolit foamea, iar mi-e mi-a potolit pofta pe care o aveam de cateva zile. Nu stiu de ce, dar numai mamaliga aveam in minte! (:D) Mai admiram un pic ceata de peste sat, apoi mergem la odihna.


______
Autor: Cornelia Florea