Creta - mare, munti, istorie si maslini

In prima zi - luni - de auto-explorat – auto adica si cu masina, dar si pe cont propriu - mergem spre est. Avem ca traseu: Sissi - Agios Nikolao - Elounda - Platoul Lasithi - Plaja Vai - spre sud pana la Ierapetra - inapoi la Agios Nikolaos - acasa la Sissi: 240 km.



Citisem ca una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei este la Vai, in extremitatea estica, unde se afla o superba plantatie naturala de palmieri. Dar cum nu ne doream sa stam numai cu burta la soare, alegem – mai bine zis rog frumos – sa mergem mai intai undeva prin munti, ca prea ma tenta drumul. Domnul meu se supune, avand si el acelasi elan de aventura, si urcam pe platoul Lassithi (840 m alt).


Trecem pe langa Krista (casa celor mai iscusiti tesatori din insula) si oprim la capatul drumului, la Katharo. Aici intalnim niste nemti foarte entuziasti, care faceau un fel de “safari: inghesuiti cate opt in cate o masina de teren. Nu ii invidiem deloc si facem cale intoarsa.



Admiram cateva minute una din miile de bisericute din insula, dar si strugurii atarnand in ciorchine la capat de drum.

O prima oprire culturala o facem la Panaghia Kera, cea mai mare comoara bizantina a Cretei. Fresce din secolele XII - XV cu scene din Biblie ne infioara cand le privim cu admiratie. Intrarea este de 2 euro/persoana. Un maslin isi sustine ramurile seculare, iar o batranica tricoteaza la umbra istoriei zidurilor bisericii. Linistea de aici e ceva obisnuit in insula, gasind peste tot oaze de relaxare. Amn si remarcat ca sunt foarte multi batrani -0 dar multi - care isi petrec zilele la poarta - ca la noi in tara - si "discuta" despre ce trece pe dru,m. Speranta de viata este foarte mare in Grecia si poate ca tocmai lipsa stresului, maslinele, laptele de capra si vinul bun ii tin in putere, precum si aerul marii combinat cu cel al muntelui. Si credinta in Dumnezeu, in primul rand!



Dupa ce facem un mic popas la Agios Nikolaos (vechi Saint Tropez al Cretei) - situat deasupra golfului Mirabello -  si la renumita statiune de lux Elounda – pe unde isi fac fotbalistii nostri lunile de miere – si dupa ce regret un pic ca nu am navigat pana la Spinalonga – o frumoasa fortareata izolata pe o mica insula – plecam mai departe spre Vai.



De la Sissi mergem spre Agios Nikolaos, trecand prin Neapoli (fara nicio legatura cu celebrul oras italic – poate doar de toponimie), deviem un pic spre nord pana la Elounda, pret de vreo 10 km, dupa care inapoi spre sud pe langa Amoudara.



Vai e o plaja de nisip si cu o plantatie naturala de palmieri, de un exotism aparte, desi ma temeam ca ar fi un fel de pom laudat sau mai bine zis pomii laudati. Drumul a meritat, iar plaja cu atat mai mult.



Pe drumul de la Iarapetra inapoi la Agios Nikolaos ne tot intrebam ce se cultiva in numeroasele sere insirate pe marginea drumurilor. In multe am vazut mici bananieri, inaltele insa ne-au lasat cu curiozitatea ne satisfacuta. Citesc apoi in ghidul de calatorie ca in Ierapetra – cel mai sudic oras din Europa sunt cele mai numeroase sere. Ierapetra se afla la Marea Libiei, asa cum se numeste Marea Mediterana in aceasta zona deoarece pe celalalt tarm se afla frumoasa tara africana de la care vine numele sau.



Muntii isi fac adesea loc pe marginea drumului, iar cand mai sunt taiati si de niste chei, deja nu putem sa nu oprim si sa ii luam in aparatul de fotografiat.



In peisaj, in partea de sud, remarc cu entuziasm cum cedrii iau locul maslinilor. E de inteles, avand in vedere ca fenicienii de pe calalalt tarm il aveam la rang de simbol, urmasii lor urcandul azi pe drapel.
Ajungem pe seara acasa si nici nu ne-am dat seama cand au trecut cei 240 de km.


______
Autor: Cornelia Florea

pagina urmatoare »