dordeduca
33 evenimente in martie:
festival (10) concert (6) montan (5) jazz (4) etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • rss
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  • dordeduca RSS
  •  

publicitate:
SnowTrex
Vacanţe la schi cu skipass inclus
Impresii
17 noiembrie 2008 alex

Clatite de inalta atitudine. La plimbare cu porteri.

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

La cativa zeci de km de plajele cu surferi din Bali se inalta (mai degraba se odihneste) Gunung Rinjani (3726) unul dintre cei mai inalti vulcani ai Indoneziei - aici parerile sunt impartite: Wikipedia & Lonely Planet  sustin ca ar fi al 2-lea ca inaltime din Indonezia, cu toate astea geografia si matematica l-ar indica ca al 4-lea1, in fine, nu e cazul sa fim asa de competitivi.


Am plecat din Surabaya, nu prea dormisem cu cateva zile inainte, dupa ce m-am vazut in avion n-am mai avut nimic de facut decat sa ma relaxez, am adormit inainte de decolare, m-am trezit deasupra norilor des strapunsi din cand in cand de vulcani deasupra Javei de est. In poza, Gunung Agung, Bali (3142m)

Nu intetionasem sa ma urc pe Rinjani, din motive de zgarcenie, pentru ca si-aici, ca mai peste tot pe unde-am fost in Asia, muntii sunt paziti cu strajnicie mercantila de localnici. Aveam o luna de vacanta si m-am hotarat sa vad cat de departe pot sa ajung din insula-n insula catre est, probabil pana in Komodo National Park sau in taramul vanatorilor de balene din Arhipelagul Solor.  Pe de alta parte traiectoria pe care mi-am propus-o ma ducea prin Lombok, fix pe la poalele lui Rinjani asa ca n-am putut sa nu intentionez o plimbare, chiar daca inferioara summit-ului.



Taxa de intrare in parcul national e 150.000 Rupii (15$) dar e iluzorie avand in vedere ca nu e permis accesul decat cu ghizi, care vin doar la pachet complet ceea ce duce distractia la 100-150$. Degaba i-am rugat io sa-mi imprumute un pusti si sa ma lase sa trec de poarta pentru vreo jumatate de zi, la reducere. De-aici au inceput negocierile, si am ajuns la 525.000Rp (50$) dupa ce ce-am stors la maxim modestul meu bagaj lexic indonezian. Degaba le-am explicat ca n-am nevoie de porter, pot sa-mi car singur apa, cortul si biscuitii, n-am reusit sa schimb prea tare 'pachetul'. Oricum, am ajuns la cam 50% din pretul obisnuit si nu puteam sa ratez sansa sa fac, in premiera personala, pipi de la +3000m (flights excluded).

Pachetul obisnuit prevede o expeditie de 3-4 zile si asigura mancare, cazare, si haine calduroase. Adica, in functie de buget si preferinte, poti sa urci cu mainile-n buzunar sau carand o papadie, sau cu un mic rucsac pentru nimicuri personale. Porterii 'obligatorii' cara mancare, apa, cort, haine groase. Sa va reamintesc, vorbim de doar 3700m, e ceva mai sus decat Moldoveanu dar departe de 'performanta'.

Colegi de echipa: 2 elvetience, 1 olandez, un cuplu canadian de varsta a 2-a si inca un cuplu blond (elvetieni? - au abandonat dupa primele 2 ore acuzand o brusca slabiciune), 1 ghid + 3 porteri.



Drumul e ca in povesti, da cam asa sunt multe poteci de munte, de data asta insa e si mai, la un moment dat te urci peste nori, vezi insula de jur imprejur, palmieri, golfuri golfuletze, si, la o aruncatura de ochi, Bali cu al sau Gunung Agung iesind si el printre nori.



In mijlocul muntelui sade ocrotit un lac (Danau Segara Anak) cu un mic vulcan, mic dar ultima data a 'stranutat' acum 4 ani.

Porterii
Porterii cara 20-30Kg pe barne de bambus, si ca sa faca tuturor in ciuda, se deplaseaza pe teren accidentat-urcator in papuci.



Clatite de mare altitudine.
Prezenta porterilor presupune (evident) o apasare mai superficala in bocanci, un sentiment pantofar de mare inaltime, si mancare calda la fiecare oprire: supa de orez, omleta, ceai si clatite. Nu pot spune ca nu-mi plac clatitele (cine-ar putea spune asta), dar daca as fi avut de ales n-as fi platit pentru clatite proaspete la 3000m.
Apa e din cand in cand apa de balta statuta.


Seara in basecamp (~3000m).

Ca orice munte cat de cat celebru Rinjani ofera si el multiple ocazii dee socializare cu alti drumetzi care se aciuiaza in tabere, in special in basecamp (ultima tabara inainte de varf). Imediat cum soarele iese din tura se face racpare asa cum uitasem ca poate sa fie (ultima data mi-a fost frig acum cateva luni bune, pe Merapi). Aici intra brusc in scena caldura umana, imbratisari fierbinti intre pana-ieri-necunoscuti, in cazul meu am descoperit caldura instanta a celor 2 elvetiente, ai zice mai obisnuite cu frigul si retrase (tara neutra, relatii minimale cu vecinii). 

To the top: In ascensiunea finala porterii au bunul simt sa ne lase singuri cu flip-flopshii lor cu tot. Urcusul nu e fix o placere, se pleaca pe la 4AM, e frig si 'beneficiezi' de aderenta specifica pietrisului de con vulcanic. Asteptam tropaind (de frig) rasaritul. Nu sunt un fan rasarituri sunt mai mult in tabara somnului de frumusete, insa trebuie sa recunosc, rasaritul de pe Rinjani e intr-adevar impresionant, peste drum e Bali cu Gunung Agung desupra cetii, soarele se ridica repejor deasupra plafonului de nori, lumineaza imprejurimile pana te descoperi cocotat pe insula, inconjurat de golfuletze, dedesubt Segara Anak Lake cu un luciu albastru-cafeniu-metalic.
 

Ghid entuziast, ai fi zis ca inc-o acostare pe summit ar fi banala, dar uite-l jubileaza :)

Fara soare e prea frig, cu soare e prea cald, exact ca pe Marte :), coborarea e o placere, poti s-o iei la fuga la vale prin praf, implinindu-ti inca o data una din atractiile universale ale copilariei. De-aici numai la vale, de la 3726m la nivelul marii in 8h.

___________
Post scriptum
. Dupa 3 zile de zburdeala in praf vulcanic (praf + transpiratie = priceless), mi-as fi dorit co camera de guesthouse/hotel ceva mai civilizata, as fi fost dispus chiar sa-mi calc peste zgarcenia de backpacker. Dupa Rinjani mi-am luat ramas bun de la coechipieri (asteptati de un van care-i readucea la punctul de plecare) si am plecat de unul singur spre est. Ocazie cu care am observat ca drumurile de prin partea asta a Lombok-ului nu sunt prea des deranjate de trafic. Am ajuns intr-un final la terminalul de ferribot pentru urmatoarea insula (Sumbawa) si si mai tarziu, pe intuneric in Poto Tano, un port intunecat, fara cazare. Un nene milostiv m-a tolerat intr-un SUV prafuit si m-am dus unde s-a dus si el in Taliwang, unde LP lista cateva hoteluri.

In mod normal in Indonezia nu sunt dusuri ci mandi niste butoaie umplute cu apa din care te servesti botezandu-ti trupul cu o cantzarola. De data asta insa speram un dush, poate cu apa calda, si cearceafuri curate. Ei bine, Allah n-a parut sa-mi aprecieze deloc ascensiunea de 3 zile care m-a adus 3Km mai aproape de el si mi-a scos in fata singurul hotel cu locuri libere din orasel, si cel mai mizer hotel din cate mi-au fost pana in prezent scoase in cale (si cred ca am adunat in timp suficiente referinte).



__________
1
1. Puncak Jaya # 5050m - Papua
2. Gunung Trikora # 4750m - Papua
3. Gunung Kerinci # 3805m - Sumatra
4. Gunung Rinjani # 3726m - Lombok
______
Autor: Alexandru Popescu
 
Tag-uri
| Asia | Bali | hiking | Lombok | Romani la plimbare | Indonezia |
Impresii
Contine 20 poze
 
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2017 Anul urmator
  
  
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate | RSS
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru placerea cititorilor nostri. Avem totusi niste Conditii de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact