dordeduca
0 evenimente in martie:
etc
  • home
  • evenimente
  • impresii
  • foto
  • news
  • dordeduca ical ics
  • twitter
  •  

Impresii
24 august 2007 Luci

Carpathian Aventure - poveste de pe podium

Galerie Film cazare Harta Transport Comentarii

Ne dam seama ca e punctual de control 14 si ne bucuram. Cand aflam ca suntem echipa de pe locul 2 brusc ne trezim. Gata cu somnul. Am simtit pentru prima data ca putem sa terminam pe podium si asta ne da aripi.

Primim de data aceasta informatii suficiente despre continuare traseului si cu forte renascute o pornim de-a lungul unui drum forestier surpat, namolos si impracticabil. Dupa cateva zeci de metri ne dam jos de pe bike. Nu vrem sa riscam o accidentare tocmai acuma cand suntem clasati pe o pozitie fruntasa. Coboram si ajungem la un parau umflat acuma de ploi. Il traversam de cateva ori dar de cele mai multe ori mergem de-a dreptul prin el. Ajungem la  o exploatare forestiera.

Se pune iara pe ploaie, de parca nu mai plouase de mult :) Sus pe biciclete si la vale! Sar stropi de ploaie si noroi peste tot. Nu conteaza. Iata si drumul de placi. Mergem cu atentie sa nu ratam drumul spre dreapta ce se afla inainte de baraj. Il depistam si acuma ne inscriem pe un drumeag forestier care urca pe langa apa. Din cand in cand se vede si marcajul - triunghi rosu. Sunem pe drumul cel bun. Ploua intruna. Nu e bine de loc. Dar si pentru celelalte echipe sunt aceleasi conditii.



Imi aduc aminte de discutia cu un bun prieten, Doru, care imi tot zicea: ?Luci, de ce participi la CA? Dai si bani de inscriere, alergi acolo pe trasee impuse de altii, mergi prin ploaie. De ce?? Si eu ii raspundeam: ?In primul rand vreau sa vad cum e. Sa-mi testez limitele. Sa vad daca pot sa fac fata. Apoi vreau sa termin traseul, si locul conteaza cel mai putin (cu toate ca aveam ca tinta clasarea in primele 8 echipe). Taxa nu e atat de mare fata de eforturile pe care le depun organizatorii: locul de campare asigurat, dusuri, WC-uri, asigurare medicala, premii( bine, astea sunt de la sponsori), hartogarii, diplome, medalii, tricouri, logistica, oameni in punctele de control, masa de adio? Iar daca ploua, asta e. Pentru toata lumea ploua. Toate echipele merg in aceleasi conditii. Si pana la urma nu ma obliga nimeni. O fac de placere, pentru ca imi place muntele cu tot ce imi ofera. Si ideea de competitie nu imi displace. Tot timpul am participat la competitii si in scoala si in facultate. Si atunci incercam sa dau tot ce pot?? La asta ma gandeam cand apa siroia pe mine si pedalam intruna.

Trec pe langa noi cateva masini incarcate cu lemne. Aflam ca mai e o echipa in fata noastra la o ora si ca suntem pe drumul cel bun. Asta conteaza cel mai mult. Se mai opreste ploaia cand trecem pe langa niste baraci si utilaje forestiere. Aproape de iesirea din padure apare soarele, dragul de el. Raza ce trece printre copaci parca e desprinsa din Rai.

Ne oprim pret de cateva minute la un izvor si ne bucuram de caldura. Nu stam mult. Banuiam ca in spatele nostru sunt alte echipe dornice sa ne prinda si sa ne intreaca. Urcam pe niste drumeaguri forestiere. Acuma marcajul se vede clar. S-a terminat cu partea grea a traseului de bike. Acuma mergem mai mult pe curba de nivel. Trecem prin paduri, poieni si plaiuri. Vedem la un moment dat vf. Oslea Mare si Oslea Mica si drumul ce ajunge in saua dintre cele 2 varfuri. Distanta o parcurgem relativ repede. Pe de o parte Florin ne-a spus ca a vazut o echipa in spatele nostru in nu stiu ce poiana, iar pe de alta parte se pregatea iar de o ploaie cu toate ingredientele: fulgere si tunete.

Mai facem o scurta pauza la vreo 300 de metri de creasta si apoi riscam si trecem dincolo de sa. Mergem un pic prin ceata si gasim drumul forestier. Cata are ceva probleme la frane si mai mestereste pe la cabluri. Continuam drumul pe bike si pe langa (mai mult in cazul meu). Foarte repede ajungem in pasul Jiu - Cerna. De aici boierie: coborare! Viteza (mai mica cei drept la mine, dar incet, incet prind curaj si ma tin de pluton). Ajungem si la punctul de control 15.

Ne mentinem pozitia: locul 2. Stim acuma ca nu avem cum sa mai pierdem acest loc. Iar pe sei si la vale. Dam de asfalt si ne uitam cu atentie pe dreapta sa nu ratam locul in care sa face tiroliana si rapelul. Acesta e situat in Cheile Scocului. Dam de el. Echipa Grind tocmai ce il parasea. Am aflat ca ei aveau facuta si proba de canioning. Locul 1 era adjudecat. Bravo lor! In fata noastra mai e o echipa de incepatori (echipa ce s-a clasat pe locul 2), si pana isi termina ei proba tremuram vreo 45 de min. A plouat torential. S-a mai oprit cand ne-a venit si noua randul.

Urcam cu echipamentul pe noi. Florin se da primul la tiroliana. Pe la jumatatea distantei se opreste si ramane suspendat din cauza scripetelui care nu aluneca bine. Nu are ce face si se trage. Vine si randul meu. Parcurg in viteza si trag vreo 2 chiuituri. Faina senzatie. Prima data cand fac tiroliana. Apoi vine si Danuta si apoi Cata. Facem si rapelul si aterizam in paraul involburat. Ajung si cei de la Diamir. Marc imi strange mana si ma felicita. Si-au dat si ei seama ca nu au cum sa ne mai prinda. Ei au fortat mai mult, nu prea au dormit si au gresit mai mult decat noi. Asta e?



Din nou pe bikuri si viteza spre Cheile Butii unde stiam ca e proba de canioning. Dana ne tot spune ca s-ar putea anula datorita nivelului apei care a crescut si curentului care a devenit tot mai puternic. Ajungem pe ploaie la punctual de control. Ni se spune ca datorita conditiilor neprielnice nu trebuie sa mai gasim cele trei fanioane cu compostoare ci e suficient numai unul. Fugim si intram in chei. O iau cu Dana in fata si dupa vreo 50 de metri gasim fanionul. Vin si baietii. Se composteaza si fuga la punctual de control.

Apoi iar pe bicicleta - pedalam ca disperatii prin balti. Ne intalnim cu cei de la Diamir si ii salutam. Ajungem la proba de pestera. Ne sunt prinse bratarile la mana si o luam la fuga prin padure. La intrarea in pestera ne intampina un aer rece, patrunzator. Aprindem frontalele si incepe cautarea. Primul compostor il gasim repede, dar unde e al doilea? Ne despartim si il cautam. Pana la urma il gasim. Compostam si iesim din pestera. Ce cald e acuma. Predam bratarile si spre tabara de baza. Dupa cateva minute si la sfarsitul celor 120 de km parcursi in proba de bike facem stanga si urcam ultimii 50 de metri in aplauzele si uralele celor de la punctual de sosire.


______
Autor: Lucian Marculescu
PREV 9 NEXT
Pagina: 12345678 9 10
 
Tag-uri
| Carpathian Adventure |
Impresii
Contine 34 poze
 
Evenimente in Urmatoarele 2 saptamani
Stiri
LMMJVSD
Anul anteriorMartie 2024 Anul urmator
    010203
04050607080910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
       
 Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
 
echipa dordeducaPrima pagină | Evenimente | Impresii | Foto | Stiri | Echipa | Parteneriate
Toate materialele de pe aceste pagini sunt scrise de noi pentru plăcerea cititorilor noștri. Avem totuși niște Condiții de utilizare.
despre noi
publicitate
parteneriate
echipa
contact
Cu scuzele de rigoare, dordeduca.ro e momentan în hibernare; posibil să revenim într-o formă nouă. ¯\_(ツ)_/¯ [Fb / Ig]