Carpathian Aventure - poveste de pe podium

Mi-am continuat antrenamentul personal in cadru urban: recomand cu caldura turele in jurul Herastraului (2-3 pe seara). 2 saptamani si nici nu simti cand ti-ai si intrat in forma.  

Cum ar fi plicticos daca toate lucrurile ar decurge prea simplu, in iunie incep problemele. La o tura  prin Ciucas descalec involuntar din mers si ma impodobesc cu o nobila entorsa. In aceeasi ordine a evenimentelor, saptamana urmatoare trag o tranta in Bucegi si ma lovesc destul de rau la cotul stang.



Asadar, sunt mai putin de 2 luni pana la Carpathian Adventure si eu nu pot sa misc mana stanga. Fiecare cu norocul lui :) Muream de ciuda. Dar, cu mult optimism si si mai multa fizioterapie, lucrurile incep sa se indrepte. Totusi, cu 3 sapt inainte de ziua Z inca nu puteam sa schimb vitezele cu mana stanga. Ratez prima sedinta de pregatire din Fagaras, alaturandu-ma echipei de-abia la a 2-a iesire (creasta Zanoaga - Tarata).

Ultimul weekend inainte de concurs lumea se relaxa la mare sau la catarat in Bucegi. Mai putin eu. Am preferat sa ma indeletnicesc cu o tura de vreo 90 de km in jurul Bucurestiului. Chiar si-asa, dupa standardele mele eram cu pregatirea fizica la pamant. Datorita entorsei n-am mai alergat, iar mana era ok in proportie de 80%. Asa ca a trebuit sa compensez la capitolul automotivare.

______
Autor: Lucian Marculescu

pagina urmatoare »