Canalizarea, soselele si turismul

De obicei nu am asemenea teme existentiale insa ultimul roadtrip m-a revoltat cumplit. Am pornit miercuri dimineata catre Suceava unde urma sa aranjam fotografiile realizate in PhotoRaid pentru a fi expuse la Complexul Muzeal Bucovina (CMB). Drumul E85 prin Buzau, Focsani.... excelent, vremea superba, camioane decente, radare din belsug...o placere. Dupa o pauza de masa (imediat dupa Adjud e o mancatorie foarte OK a Petromului) am continuat prin Bacau (lung mai e...) si dupa Roman, ultima bucata de 100 km pana la Suceava e pe drum cu o banda simpla pe fiecare sens si soseaua mai are din cand in cand surprinze: esti pus sa alegi intre camionul de pe contrasens si groapa de pe sensul tau. Per total drumul a fost in regula si am ajuns in Suceava suficient de devreme cat sa aranjam si o parte din poze. Dupa o masa copioasa intr-un local din centru (va recomand ciorba radauteana pe care eu am gasit-o doar in zona asta) am urmarit stirile de noapte: se prezenta un reportaj despre un drum national foarte stricat (multe gropi); am luat atlasul rutier din dotare, am respirat usurat caci eu nu aveam sa trec pe acel drum la intoarcere si am zambit la injuraturile soferilor intervievati...saracii! au mai platit si rovignieta. Somn odihnitor dar cam putin.

Dimineata (ora 7,30) mohorata si cu ceva ploaie. Am ajuns la muzeu pe la 8,15 (fara sa mancam nimic) ca sa asezam si restul fotografiilor. Vernisajul era la ora 12 si mai aveam destule de aranjat. Am terminat destul de tarziu si nu am avut timp de prea multe aranjamente caci au inceput sa soseasca invitatii: presa locala, reprezentanti de la primarie, prefectura, comunitatea germana si poloneza, fotografi suceveni s.a. Vernisajul a fost fara prea multe discursuri si floricele. In schimb s-au discutat tot felul de subiecte interesante la un pahar de suc si ceva patiserii mai mult decat binevenite. Intre timp afara se inseninase si era o zi de primavara imbietoare. Strazile din centru erau pline de oameni care iesisera la plimbare (desi era o zi profunda de lucru) si noi am pornit sa vizitam un atelier al unor mestesugari din Suceava, o biserica din lemn si una odioasa in stil arhitectural modern. La intoarcere am aflat ca fusese un miting de protest si de aceea erau asa multi oameni pe strazi (eu nu cred...).



A urmat o intalnire cu doi reprezentanti ai muzeului si o discutie mai mult decat educativa (mai ales pentru noi regatenii), prelungita pana seara tarziu. Printre multele subiecte mai mult decat interesante s-a lansat ideea de catre gazdele noastre ca turismul nu se va putea dezvolta cu adevarat in zona Bucovinei decat in momentul in care pensiunile vor dispune de retea de canalizare astfel incat turistii sa aiba conditii de igiena comparabile cu cele din Vest. O idee cu care eu am fost de acord desi eu nu sunt un turist care cauta neaparat asemenea conditii (ma multumesc cu un rau curat, un izvor cu apa rece si o poiana cu multa iarba). Dar eu nu sunt un turist bun de dat exemplu in calculele de marire a PIB-ului stramosesc. Seara s-a sfarsit cu un somn binemeritat.

Vineri dimineata, dupa ce ne-am luat ramas bun, am pornit spre Vatra Dornei unde vroiam sa testam cea mai lunga partie din tara. Gropile ne-au insotit tot drumul desi noi am sperat ca se schimba ceva dupa Gura Humorului si mai apoi dupa Campulung.


Am ajuns in Vatra Dornei pe la 1 p.m. si dupa multe incercari am ajuns la telescaun (nu sunt foarte darnici cu indicatoarele). Ca sa ajungeti la el trebuie sa intrati in zona hotelurilor (Bradul, Calimani) si apoi se merge pe strada Negresti. La ora cand am ajuns, telescaunul nu mergea din lipsa de clienti: era un tip cu snowboard-ul (Zoli) care astepta de ceva vreme si noi doi. Ni s-a promis ca ne vor duce sus in juma' de ora pt ca aveau de urcat niste scule la statia de sus. Vremea era destul de buna desi mai incerca din cand in cand sa ploua firav. Oricum era cald. Drumul cu telescaunul a fost lung dar placut avand in vedere ca era prima oara cand admiram peisajul respectiv. Am coborat la statia de dinainte de final ca sa nu fim nevoiti sa dam din bete (asa ne-a sfatuit Zoli care mai fusese in zona). Binenteles ca eram singurii oameni pe partie si asta ne dadea ceva incantare insa in curand ne-a pierit: zapada era mare, nebatuta si foarte grea. Pana jos nu s-a pus problema de prea multe cristiane si inca o tura nu am mai vrut.


Am povestit cu Zoli despre partia de la Borsa catre care vroiam sa mergem. Pe la 3 p.m. am plecat din Vatra Dornei catre Pasul Prislop cu destinatia Borsa. Din nou drum foarte prost. Ca sofer, eram preocupat constant sa gasesc cea mai buna combinatie de viraje ca sa ocolesc gaurile din asfalt si in consecinta nu am prea avut timp sa admir peisajul (de altfel foarte frumos). Noroc ca nu e foarte circulat. A fost momentul in care mi-am amintit prima data discutia cu dezvoltarea turismului in Bucovina si canalizarea. Stratul de zapada de pe margine era destul de serios iar in pas am intrat intr-o ceata densa.


Am ajuns in Borsa pe la 5 p.m. cand telescaunul facea ultima cursa insa vremea era destul de schimbatoare (batea vantul foarte tare si alerga norii). In Borsa se construieste destul de puternic si au aparut si pensiuni oficiale si mai putin oficiale. Ne-am cazat la o pensiune cu firma (Pensiunea Mihali), 800k pe noapte camera dubla, fara mic-dejun, cu cablu TV, curata si aproape de telescaun. Se poate sta de asemenea la hotel (aprox. 1200k camera dubla) sau la pensiuni neoficiale (150-200k locul). Pe seara a inceput sa ploua si ne simteam amenintata ziua de schi ce urma. Ne-am adapostit in camera si am urmarit programele tv...prea multe variante de pierdut timpul nu prea sunt in Borsa.

Sambata ne-am trezit nu foarte optimisti in privinta vremii. Afara nu mai ploua dar norii erau din abundenta. Totusi spre partie treceau masini cu schiori increzatori si ne-am alaturat si noi. O urcare cu telescaunul este 60k, teleschiul 40k iar un abonament pe o zi 500k. Daca stiti sa schiati abonamentul merita din plin. Telescaunul urca incet dar sigur (cu un weekend inainte desi era viscol telescaunul a functionat desi era oprit cam la fiecare 5 min. de o echipa de tehnicieni care punea cablul la loc pe o rotita de la statia de sus). Prima tura a fost destul muncitoreasca deoarece ploaia de peste noapte inghetase zapada de pe partie si canturile munceau de zor sa franeze. In rest partie era larga, batuta si cu cateva petice de pamant care se puteau ocoli fara probleme. Pe la pranz, cand s-a strans mai multa lume, a pornit si teleschiul. Norii s-au risipit si un soare prietenos ne insotea pe partie. Zapada se mai inmuiase si acum era o placere alunecarea pe partie. Peisajul era superb si atmosfera se animase.


Am plecat din Borsa spre casa pe la 3 p.m. desi inca nu ne consumasem dorinta de schi. Am urmat traseul Borsa Oras - Moisei - Salva - Nasaud pe Valea Salautei. Drumul a fost groaznic de prost. Viteza maxima 40 km/h. Peisajul, cica, minunat. Eu nu l-am vazut. Am injurat in gand toti directorii de la Drumuri din Maramures si Bistrita si toti ministrii transporturilor si turismului de pana acum.


Nelamurire: Maramuresul si Bucovina sunt doua din segmentele de forta ale turismului romanesc; drumurile nationale ce duc la aceste obiective sunt primitive; drumul catre Putna a fost refacut abia anul trecut (cu 2 saptamani inainte de marea sarbatoare a celor 500 de ani de la moartea lui Stefan) si a fost distrus la loc pentru realizarea canalizarii in sat; turistii straini vin de la mare distanta; turistii romani au si ei ceva drum de batut; toti vin sa admire zona; s-ar putea ca serviciile si conditiile de confort sa nu mai aiba importanta la sfarsitul drumului; toata chestia asta este o lipsa de respect. Eu am avut sentimentul ca cineva isi bate joc de mine.

Drumul de la Nasaud a fost ok. Dar ce mai conta.
______
Autor: Mihai Dragomir