Calatorie pe doua roti - Artmania, Apuseni, Hateg

Ii mai insotesc pe baieti pana la Deva, de unde ei se indreapta spre Transalpina, cu Laurentiu cu tot.

La Deva se lucreaza rau la drumuri in oras si ma trec o groaza de transpiratii pana reusesc sa ies din oras. Mai departe stiu drumul de anii trecuti si tot rememorez calatoriile de pe saua din spate. Acum, iata, dupa aproape trei ani de cand tot revin in Hateg vara pe motocicleta, e randul sa fiu eu la ghidon. Ma bucur de drumul intins de la Simeria si pana la Hateg, de curbele de pe Dealul Silvut si de portiunea de drum Hateg - Petrosani de pe care voi face dreapta spre Salas.



Si ajung si la Salas. Nu as fi crezut in primavara ca asa voi sosi data urmatoare. :) Il regasesc pe Mihai la fel de bucuros de oaspeti.



Un buchet de flori de camp sta pe masa alaturi de care si in vara trecuta am depanat dialoguri cu oameni frumosi.



Imi lipsesc Tea si Simona si alti prieteni dragi, dar imi fac noi prietenii. Mihai lucreaza de zor la cabina de dus din lemn de brad si muta cursul raului. Aproape ca are o plaja acum in curte.



Imi las motocicleta sub un mar, la odihna pentru vreo doua zile.



Laurentiu ajunge si el pe la miezul noptii, dar pleaca a doua zi si el spre Orsova.



Inca o data ma indrept spre Cetatea Colt si de data asta ajung (a doua oara, dupa ce acum un an ne-am oprit in drum).



Cat iubesc verdele de Hateg! Si cerul de Hateg!



Si murele de Hateg!



Din pacate, cetatea este si ma daramata ca acum trei ani.



Ne intoarcem cu autostopul de la cetate.



Pe seara, regasim in ocol pe doi austrieci veniti pe biciclete tocmai de la Viena.



Veseli nevoie mare, cei doi se intorc acasa dupa doua luni de biciclit prin Europa.



In cele trei zile gatim paste cu branza (de la oile din sat), pe foc de lemne, iar austriecii fac pizza pe vatra.

Laurentiu imi face o surpriza, initial mai putin placuta, apoi de foarte bun augur. Ma instiinteaza ca ma voi intoarce singura spre casa, nemaiputand sa se intoarca la Salas. Mai intai cu teama, ma uit pe harta si aleg drumul prin sud, pe Valea Jiului, dar apoi ma gandesc ca as putea sa o iau prin nord si sa impart drumul in doua. Asadar, ma intorc la drumul Hateg - Sebes, trec iara prin Sibiu si ma opresc la Brasov, la Razvan. Imi era dor sa stau cu el la o vorba, dupa ce in calatoria din Ucraina (Cernobil) am legat o frumoasa prietenie.



La pauza de benzina de la Carta intalnesc doi transalpisti germani, din Hamburg. Le recomand sa urmeze drumul spre Cheia, iar spre mare sa ia drumul Calarasi - Silistra.



Unul dintre ei imi arat cu ce s-a ales din calatoria din Gaza de anul trecut.



In ziua urmatoare plec spre Cheia sa o salut pe Tea. Dar nu stiu de ce eu imi planuisem ceva, caci Tea reuseste foarte usor sa ma convinga sa mai stau o zi. "Cum sa te intorci sambata acasa?" Tentatia este insusi Ciucasul.



Pe Valea Berii (fara bere) avem noroc de un camion care ne duce pana la cabana Ciucas. Vreo doua zeci de motociclisti ne depasesc entuziasti.



Ma gandesc de cate ori am venit in Ciucas si ba o ploaie, ba un fulger, ba un vifor de iarna m-au oprit sa ii vad frumusetile.



Acum ma mir de frumusetea lui asa de sus si imaginez povestile fiecarei pietre ciudate.



Tigaile, Babele la Sfat, Gemenii, Turnul Goliat... cate legende poarta Ciucasul!



Afinele ne fac pofta si nu le crutam.



E prima oara cand Ciucasul ma primeste cu caldura (la propriu).



Acum, cu greu imi vine sa ma intorc in lume.



Un mac, probabil ultimul pe care il fotografiez anul asta, sta la marginea drumului.



Cabana Ciucas s-a reconstruit. Arata ca o nava spatiala., ospitaliera cu oamenii muntelui.



Ajung acasa duminica pana in pranz. Cu bine! Cu incredere mai multa in mine, cu curaj, cu prieteni adunati de pe drum!



















______
Autor: Cornelia Florea

CUPRINS: {name}