Blues & Soba

Sala de spectacole din Sighisoara are sobe. De teracota. Pe vremuri, se hraneau cu lemne si carbuni, azi, se multumesc cu gaz metan. Cum te uiti la scena din sala, fie de la parter, fie de la etaj (da, are si etaj!), n-ai cum sa ratezi sobele din fata. Sunt doua. Una pe dreapta, alta prin stanga.

Cea din dreapta e vedeta. Vineri, pe 25 februarie curent, cam pe la 9 si ceva seara, un domn grizonant, inalt, chipes, cu pantofi shic, Roberto Morbioli pre numele sau, a ridicat pulsul domnisoarelor din sala sighisoareana parasind lent scena pe scara pitica, lasand in urma soba cea fierbinte si continuandu-si plimbarea prin sala, insotit de aplauze, chiote, flash-uri, chipuri imbujorate. Chitara italianului din Verona deschidea in stil mare a doua seara a celei de-a 7-editii a festivalului de blues din Sighisoara



Cu o seara inainte, se produsesera pe aceeasi scena timisorenii de la Crossroads si americanii de la Little Brothers. Avea, de altfel, sa fie editia americanilor, din cele 7 concerte gazduite de cele 3 zile de festival, 4 fiind made in USA. Pe langa Little Brothers, s-au mai prezentat Diane Blue (faina voce, excelent matching-ul cu chitara lui Roberto), Davina and The Vagabonds (trupa coborata din Aristocats, din Some Like It Hot, din The Cotton Club si din toata boemia hollywoodiana a anilor '20-'30) si Murali Coryell, recomandat de tata, Lary, de domnul J. Hendrix care i-a inganat cantece de leagan pe la vreo 3 luni, de indragitul cantautor Carlos Santana care i-a fost candva vecin, precum si de simpaticul Miles Davis, cel care ii facea cadouri in preajma primilor 10 ani de viata).

Special guest star: Steve, Tony si Roland (youtube), de felul lor din Belgia, de meseria lor muzicieni talentati, inovativi, curiosi.

Surprise performance: Vali "Sir Blues" Racila si Raul Kusak, proaspat lansatori de album, oldies, but goldies ai genului pe meleaguri mioritice.

Dupa 3 seri cu cate 4 ore si ceva de cantari auzite, dansate, chiuite, baute (la bufetul din hol, 6 tipuri de bere la 5-6RON, vreo 3 de vin, cateva intaritoare), mi-am jurat sa initiez o miscare civica care sa propuna ca, in loc de imn, radioul si televiziunea publice sa fie silite sa isi inceapa programele zilnice cu una bucata live avec Davina si ai ai vagabonzi . Sau cu Roberto cei pantofi sooooo-kitschy. Ma rog, trupa se poate negocia, blues-ul, nu :). Capitala s-ar putea muta pentru trei zile, fie ele cele ale ultimului weekend din februarie, la Sighisoara. Iar noul Cotroceni propun sa fie inenarabil de demodata, neasteptat de incapatoarea, invaluitor de calda sala Mihai Eminescu din localitate. Chiar din oras.

Un fum de trabuc si entuziasm inunda, seara de seara de festival, aerul statut al imensului hol de langa sala de concerte. Printre sute de spectatori fumatori, se strecoara artistii. Se opresc la o palavra, semneaza pe cate un CD, intind mana dupa o bere, nu refuza un whisky. Se schimba adrese de mail, se schiteaza prietenii, se cheama amintiri.

I love the city. Too bad I have to play tomorrow evening in Bruxelles, I've wanted to see more of it. I'll come here for 2 weeks sometime in the summer.
But did you know what I liked the most? The audience. The audience was fantastic!" Roland Van Campenhout

______
Autor: Mihai Brezeanu