Amsterdam

Eu am ajuns la Amsterdam intr-o vineri, pe la pranz dupa ora lor. Ajung in aeroport si totul imi pare (deja) cam prea bine.

Cum nu sunt obisnuit cu genul lor de gandire coerent si friendly, ratacesc prin aeroport cautand gara de unde sa iau trenul spre Amsterdam Centraal, un fel de Gara de Nord.

Din tren

Din gara, trenul e un fel de metrou care iese mai incolo pe deasupra. Ma uit la toate cele. Ce mi se pare cumva uimitor e ca vad acelasi gen de copaci si tufisuri exact ca la noi intre care apar din ce in ce mai des tot felul de constructii mici, inteligent integrate in peisaj. Integrarea asta aduce culoare, casele lor sunt rosii sau galbene sau portocalii. Arhitectura e cumva clasica, cu un touch subtil de hipermodern. Vad blocuri care ar fi oribile daca nu ar avea un set de balcoane din aluminiu sau cate o fata de sticla. E un de insiruire de machete la o expozitie de arhitectura, doar ca-s gata facute. O statie intermediara e un fel de bolta de sticla alungita, pe geamuri sunt lipite niste sticker-e cu pescarusi. Sunt mut, astia chiar s-au gandit la multe.

Intrucat nu inteleg absolut deloc unde trebuie sa cobor, intreb detalii pe un tip negru care pare student. Omul e varza, super high si-mi zambeste foarte amabil. Apoi isi ruleaza un alt joint. Controlorul vine, parca nu observa ce face tipul. Ce tara mai e si asta?! Sunt extatic.

Hotel

Hotelul la care am stat se numeste Memphis. E curatel, scump si aerisit. Lumea pare prietenoasa ca oriunde. Hotelul in celalalt capat al orasului fata de cartierul rosu si celelalte atractii. E in zona muzeelor. O sa ajung si la muzee. In ultima zi.



Cofee shop & Magic Mushroom Shop

Dupa ce-am strabatut o strada de shopping, am mers intr-un coffee shop. Fumez iarba cea mai mild care e o super-iarba dupa standarde de Dambovitza. Barmanii sunt super-prietenosi si super high. Nu-mi vine sa cred ca stau la masa si "servesc" un joint si o cafea. Pe langa coffee-shop sunt magazine cu ciuperci sau alte droguri zic ei usoare dar sunt foarte indulgenti: am vazut intr-un magazin pastile de X-tasy.

In magazinul MM, vanzatoarea ne-a povestit despre efectul fiecarui drog – asta e mai vizual, pentru asta tre’ sa fii cu prietenii. Ne-a povestit matern, cu un fel de caldura; nimic nu pare grav aici.

Senzatia mea e ca legalizarea functioneaza ca inhibitor. Dupa ce te-ai distrat un pic cu ceva iarba de-a lor, iti dai seama ca: 1) daca e atat de accesibila, 2) daca e atat de ieftina (3.5 Euro un joint care pune in cap 2 oameni – grav) rezulta 3) esti un tampit sa-ti pierzi timpul high.

Drogurile sunt doar expresia unei libertati si emancipari pe care risti sa n-o vezi/ intelegi daca stai in coffeshops.




Shopping

Cartierul Rosu e LOCUL pentru cumparaturi. Sunt sute de magazine cu reduceri, haine de marca de tot felul. Snobii ca mine pot etala la Bucuresti tzoale scumpe luate la scoruri de pavilionul H. Imi place.

De acolo pleci cu mainile pline de chestii- la un moment dat te saturi si de asta. Prea au de toate. Ma rog, concluzia asta am tras-o dupa ce am spart vreo 500 de Euro pe T-shirts, blugi, sosete.

De vazut

Cam totul e de vazut. Ai impresia ca orice casa/ bloc/ chestie are un super-designer responsabil. Imi vine sa cred ca 1 din zece e designer acolo. Oricum, 2 tipi din 10 de pe strada sunt high.

Astia au ajuns la un asa hal de bogatie/ normalitate incat nu lasa nimic mediocru. Acolo unde casele nu sunt clasice (superbele case inguste, din caramida) – ele sunt minimalist moderne sau clasice cu prelungiri de sticla, plastic sau alte materiale de care nu m-am prins ce sunt.

Multe cladiri colorate. Mult portocaliu, galben, verde. Culori tari si artificiale. Dar parca mai ales portocaliu – daca nu e pe cladiri e pe postere, marcaje pietonale, firme de magazine, oameni. Le place sa iasa in evidenta dar o fac cultivat, cu un gust ale carui proportii "de masa" te cam nauceste

Autor: ciopartel
______
Autor: Petru Teodorescu