Actorii si Nae

Ceea ce trebuia demonstrat s-a intamplat: "Closer to the moon" a dominat Gopo 2015, primind 9 dintre cele 14 statuete dedicate fictiunii de lung-metraj (cel mai bun film, regie, scenariu, imagine, montaj, sunet, muzica originala, costume, machiaj&coafura). Aproape de Nae a tinut doar Andrei Gruzsniczki, al carui "Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)" a bifat cele mai decoruri si cele 4 premii de actorie: rol principal (Ofelia Popii & Florin Piersic jr.) si rol secundar (Alina Berzunteanu & Virgil Ogasanu).

Zestrea lui Nae (versiune incompleta)

Dincolo de cifre si palmares, a fost Gala. A 9-a din istorie. Prima fara PRO (Cinema). Prima cu TVR (2). Paradoxal, ritmul a fost semnificativ mai ridicat in versiunea televiziunii nationale. Duster-ele oficiale inca aduceau oaspeti pe covorul rosu in timp ce Independenta Film primea premiul pentru ca a adus "La grande bellezza" in Romania. Stilul pe repede inainte a fost atat de pregnant, incat senzatia era ca toate cele 20 si ceva de premii s-ar fi putut acorda in jumatate de ora. Si apoi toata lumea fuga in foaier, in cautare lichidatilor oferite de generoasele ATM-uri (Alcool Tare & Mancare) amplasate de organizatori (dusa a fost austeritatea galelor din anii de pe urma).

Din fericire, pasul care despartea deopotriva prezentatorii, premiantii si asistenta de "À bout de souffle et d'amour" n-a apucat sa fie facut. Pe scena a urcat Eugenia Bosanceanu, doamna de 90 ani al carei nume e foarte posibil sa nu va spuna nimic, dar ale carei chip si voce cu siguranta va sunt familiare fie din zecile de roluri secundare de cinema, fie din vinilurile cu povesti. Standing ovations-urile ce i-au insotit Premiul pentru intreaga activitate au fost pentru toate acestea, ca si pentru cele 30 de filme reprezentand tot atatea examene de absolvire regie UNATC in care doamna Bosanceanu a acceptat sa joace gratis. Momentul de glorie al unei non-vedete, al unuia dintre oamenii aceia multi, ne-numiti, ale caror profesionalism, generozitate si discretie imping lumea (olecutza mai buna) inainte. Si al caror pas inspre umbra ingaduie luminii sa se dedice celor nascuti pentru prim-plan.

Eugenia Bosanceanu, sprijinita de un baston, de bratul unui "bodyguard",
de un laudatio prestat de Irina Margareta-Nistor
si de sute de perechi de palme aplaudand in picioare

Momentul Bosanceanu a pus piedica goanei catre nicaieri. Ce a urmat, desi marcat de oarecare stangacii (spre pilda, voice-over-ul Liviu Elekes ne-a anuntat ca, in mod cu totul remarcabil, Gopo-ul primit pentru film de debut e primul din cariera lui Vlad Petri, iar Coca Bloos a fost invitata sa-i Cocai Bloos premiul pentru intreaga cariera), a semanat a sarbatoare. Maria Dinulescu, singura vedeta autohtona ce incearca (si reuseste!) sa importe glamour-ul de Hollywood in patria unde a pasi pe covorul rosu este inca o corvoada, Alina Chivulescu, zambetul ce da adevar frumusetii, si Victoria Cocias, eleganta rostirii si bucuria prezentei, au dat semnificatie actului de a inmana un premiu.

Mda...

Prospetimea frumusetii

Victoria Cocias si Nicolas Maure, directorul Dacia & Renault Romania,
eleganta de care era nevoie

De partea cealalata a statuetei, Ofelia Popii si Florin Piersic jr. (singurii actori care, alaturi de Hilda Peter si de Victor Rebengiuc, au reusit "dubla" UNITER-Gopo) au onorat scena si publicul prin discursuri de multumire in cuvintele si pauzele carora se distingea emotia. Undeva in penumbra, Sorin Leoveanu, al 5-lea actor din "Q.E.D." care ar fi meritat un premiu, aplauda imbujorat, nelasand sa se vada vreo umbra de regret. Ramane, totusi, misterios mecanismul prin care filmul lui Gruzsniczki a fost capabil sa puna in valoare atatia actori, fara a da vreo clipa senzatia ca isi poate apropia si alte premii.

Farmecul destept al barbatiei

Ofelia privind omuletul, precum Hamlet craniul

Nici o surpriza, asadar, atunci cand Nae Caranfil a urcat in repetate randuri pe scena, pentru "omuletii" cei mai semnificativi ai Galei. Echipat in camasa si haina neagra, dar si blugi, adus putin de spate, dar fericit ca un copil, "Naestrul" i-a multumit, printre altii, lui Alex Leo Serban, cel care, in urma cu ani, l-a indemnat sa aleaga, dintre ideile de scenariu pe care le gandea, povestea ce a nascut "Closer to the moon". In paranteza fie spus, n-ar fi rau de meditat ce ar fi fost azi cinema-ul si cinefilii romanii in lipsa lui ALSh si Nae. Cat datoram catorva, putini, oameni din binele care este si din raul/vidul ce ar fi fost fara de talentul, inteligenta, pasiunea, munca si formidabila lor charisma.

Imaginea-emblema e serii

Dincolo de Nae, 2014 ramane anul documentarelor, exceptionalul "Toto si surorile lui" (care muta granita realismului Noului Val mutata semnificativ mai aproape de adevar) fiind mai mult decat onorabil secondat de "Pasaport de Germania" (desi doar producator, Alexandru Solomon ii imprumuta puternic amprenta stilului sau riguros si ironic regizorului Razvan Georgescu), "In numele primarului" (istet si emotionant exercitiu de sinceritate - fiica face din mama ei eroina principala a filmului!), "Bucuresti, unde esti?" (remarcabil exemplu de jurnalism cu camera pe umeri al debutantului Vlad Petri), "Al doilea joc" (experiment marca Corneliu Porumboiu, de privit, plictisit, (re)simtit si meditat musai in sala de cinema, eventual in primele randuri), si "Iulian" (pastila de adevar impecabil ambalata de studentul UNATC Alex Mironescu).

Alexander Nanau, omul care l-a filmat pe Toto
si a invatat-o sa filmeze pe sora lui, Andreea

Cat despre 2015, anul ce va conduce la cel de-al 10-lea Gopo, pare, din trailer-ele oferite de organizatorii Galei, ca marile filme de fictiune, "Aferim!" si "De ce eu?", si-au avut deja premiera. Sa nu refuzam insa speranta de a fi surprinsi placut in lunile ce urmeaza.