Sinaia-Padina-Bran

21 iunie 2008, ma trezesc la 4, fac senvisurile, pun multa mancare la pisica, mancam niste cereale si plecam la 5:10 de acasa. Ajungem in Gara de Nord cu 10-15 minute inainte sa plece trenul (6:16), luam bilete si chiar gasim si cate un loc in personalul spre Sinaia. Langa alti montaniarzi. :D
Ajungem in Sinaia. Aveam un Navigator si harta cu descrierea traseului. Pentru data viitoare o sa tin minte sa nu folosesc simultan aceste doua mijloace de orientare. Navigatorul arata un traseu pe care probabil il considera el mai scurt, in descriere erau mentionate alte strazi. Si uite asa ne-am facut draci prin Sinaia, unde ne-au latrat niste caini vagabonzi (de care mie imi e frica) si mi-am blestemat zilele pe o strada nenorocita care se numeste "Aosta". Aceasta strada (care este in panta) arata mai rau ca o poteca din stancariile de la peste 2000m, doar ca e mai lata.

In fine...gasim drumul spre Cota 1400, taiem serpentinele...eram cam panicata, plina de draci si deja obosisem. Poate pentru ca am dormit doar 4 ore cu o seara inainte. Am ajuns la ultima serpentina si vedem un minunat semn "Atentie! Zona frecventata de ursi." Asa ca am ales sa nu mai taiem serpentina prin padure ci sa mergem pe sosea. La un moment dat opreste o masina si soferul ne spune ca mai inainte e un urs. Si inca una...si inca una...toate masinile care treceau pe langa noi faceau asta. Noi ne tot gandeam ce sa facem...inaintam sau ne intoarcem? (asta in timp ce inaintam) Pana cand opresc unii si ne spun "Vedeti ca dupa curba asta e un urs!"...adica la cativa metri de noi. Oke...ne intoarcem. Si cum ne mergeam noi asa agale opreste o masina din celalalt sens: "Vedeti ca mai in spate sunt doi ursi!" :| oke...deci ursi in fata, urs in spate...si acum? I-am rugat pe cei doi sa ne ia si pe noi pana la Cota 1400. Au fost foarte draguti, ne-au luat si au si oprit langa urs sa ii facem poze. Ursul statea cuminte si manca ce ii aruncasera idiotii care trecusera inaintea noastra.



Cota 1400...e pentru cocalari. Am intrat intr-un restaurant. In afara de faptul ca ne-au intampinat cu manele, preturile erau si ele tot pentru "domnii" care arunca cu bani la lautari. Am iesit. Pentru ca ne era frica de ursi, ne pierise chefu` de urcat si eram curioasa cum e, am hotarat sa luam telecabina. Si a meritat...nu neaparat pentru privelistea minunata, pentru ca deplasarea a fost destul de scurta, dar de acolo de sus am vazut de ce drum ne-a scapat. La 2000 era vant si mai frig. In acelasi loc cu telecabina este si un restaurant/bar. E foarte placuta atmosfera: muzica populara romaneasca, personal dragut si binedispus, mancare la preturi acceptabile. Noi am luat cate o portie de scrumbie cu mamaligutza. A fost foarte gustoasa.

Cabana Miorita este in apropierea telecabinei. Din pacate oamenii care lucreaza acolo nu prea stiu sa atraga clientii. Cabana era pustie si din interior se auzea o muzica nici buna, nici proasta, dar cu siguranta la volum deranjant, o totala lipsa de armonie cu zona. Am ocolit-o si am mers in jos de-a lungul stalpilor de telescaun, in cautarea marcajului nostru, dunga rosie. Jos am dat de niste caini care n-au fost rai cu noi si ne-au lasat sa ne continuam drumul pe langa un parau si apoi in sus pe Valea Izvorului. Partea asta de traseu e usoara si e foarte placut sa auzi doar susurul apei si sa nu vezi (aproape) nici urma de om...



Am traversat Muntele Laptici prin Saua Laptici, apoi am intrat pe un drum forestier pe care l-am urmat pana la Padina. Nu mai fusesem aici si ne asteptam sa fie o cabana ca oricare alta, intr-o zona linistita. De fapt in zona aia e un complex de cabane, unde se poate ajunge cu masina. Muzica din masini se auzea dinainte sa iesim din padure. In afara de Padina mai era acolo o vila, inca vreo 2-3 cabane mai mult sau mai putin in constructie si complexul Diana ( care nu e cum imi imaginam eu cand auzeam cantecul).

La Padina nu mai aveau locuri. Ca sa gasesti loc acolo se pare ca trebuie sa iti faci rezervare. Am intrat in panica. Mai aveam maxim 3 ore de lumina si 60 de lei. Am intrebat la una din cabane cat costa o camera pentru o seara...100 ron. Deja ne gandeam sa mergem pana la Bolboci pe drumul forestier de pe langa lac. Dar nu aveam frontala sau lanterna. In momentul ala ne parea foarte rau ca n-am luat cortul. Am zis totusi sa incercam si la o alta cabana. Din fericire acolo mai aveau locuri si am platit doar 20 RON de fiecare. Am dormit in paturi suprapuse si am fost colegi de camera cu o familie, dar totul era foarte curat, inclusiv baia. Mai aveam 2 senvisuri si materie prima pentru inca 4 si vreo 20 RON. Am hotarat sa mancam ceva cald in seara aia si sa dormim bine si sa lasam senvisurile pentru traseul de a doua zi. Nu serveau la bucataria cabanei noastre, asa ca am mers la Padina sa luam cina. Preturi rezonabile si mancare gustoasa. Pe la 20:30 - 21:00 ne-am culcat. Am dormit foarte bine.

Duminica, la ora 5:30 cand ne-am trezit eram fresh. Am mancat cate un senvis in bucataria goala de la parterul cabanei in care am dormit, am facut alte cateva pentru drum, am umplut sticlele cu apa si am plecat spre Bran (prin Simon), pe dunga rosie. A fost foarte bine ca partea cea mai grea a traseului, urcusul, a fost la inceput, cand aveam forte noi. Urcarea pe Muntii Colti a fost placuta, am trecut si pe langa niste stane. Am ajuns din nou prin stancarie, aproape de 2000 m si am facut o oprire si la Refugiul Saua Strunga, unde am vazut capre negre pe formatiunile stancoase din apropiere. Era cam vant pe acolo. Pe Dupa ce am trecut de Saua Strunga am intrat in padurile Muntelui Grohotisu, am trecut prin Poiana Gutanu si apoi din nou prin padure pe Muntele Plesa. Inainte de padure ne-am dat seama ca am pierdut harta.






Mi-au placut in mod deosebit padurile de pe acest traseu...poate si pentru ca a fost prima data cand am putut observa si analiza tot ce era in jurul meu. Unele paduri sunt plictisitoare, nu a fost cazul acum. Din cand in cand mai dadeam de cate un luminis. Am descoperit lucruri despre care doar citisem. Fauna si vegetatia sunt foarte diverse in aceste paduri. Cel mai mult mi-au placut ciupercutele in forma de umbreluta, florile foarte viu colorate si furnicile (uriase fata de cele de la ses). In ultima parte a traseului padurea arata...ciudat. Daca priveai numai inainte era infricosatoare pentru ca desi e iunie, nu se vedea nici o frunza...parea uscata, moarta. Dar daca te uitai in sus observai coronamentul viu si cat se poate de verde. Motivul: copacii erau foarte inalti si pana la nivelul nostru ajungea destul de putina lumina, prea putina pentru dezvoltarea frunzelor. A fost prima data cand am vazut cum cresc brazii. Toti aveau varfurile ramurilor de un verde crud si moi la atingere. Umiditatea era destul de ridicata aici si astea se simtea, in aer si in sol.
Am iesit din padure pe langa Valea lui Lamba si am intrat in satul Simon. Si de aici mergem si mergem...pe strada principala a satului pana la capat, adica vreo ora :P ...am vazut multe case foarte dragute pe aici.








La intrarea in Bran aveam picioarele praf si bocancii dezlipiti :)).

Am cheltuit destul de putini bani pe acest traseu, dar mai multi decat aveam de gand initial :P.
Biletele de tren dus Bucuresti-Sinaia - 12.8 lei la pret intreg si 6.4 lei pentru studenti si elevi.
Telecabina de la 1400 la 2000 - 13 lei de persoana si vine din 8 in 8 minute, zic ei.
Cazarea - 40 de lei.
La capitolul alimentatie, ne-am bazat mai mult pe ce am luat de acasa, senvisuri (cu muschi, telemea de vaca, ardei si chifle, sunt gustoase, au tot ce trebuie si rezista pana la 3 zile) si multe dulciuri (biscuiti, ciocolata), ideale in pauzele scurte de pe traseu. In mod normal as fi carat si un kil de mere dupa mine, dar de data asta mi-a fost lene ;)).
Scrumbia cu mamaliguta de la 2000 - 13 lei portia.
La Padina am platit urmatoarele: piept de pui cu piure de cartofi- 8 RON, salata de castraveti murati- 1.5 RON si Capy(0.5)- 3.5 RON.
In Sinaia am uitat sa cumparam apa si am mers ceva vreme cu o sticluta de 0.5 (pe care am umplut-o o data la o tanti :D). Mare greseala. Sa nu plecati niciodata fara apa!!! Din fericire pe acest traseu sunt cateva cabane si stane si destule izvoare, deci nu a trebuit sa caram prea multe sticle. Cu 4 sticle de 0.5 l ne-a fost oke.
Ca echipament eu n-am avut mare lucru. Un rucsac vechi si cam vai de el (da` e bun si asta :D ), o pereche de...ghete mai mult decat bocanci (dar mai bune decat niste adidasi :D), tricouri de bumbac, colanti de bumbac, pantaloni scurti si multe perechi de sosete de bumbac. Piratul a fost ceva mai bine echipat. Am prins vreme foarte frumoasa, asa ca nu am avut nevoie de pelerine (nici nu aveam).

Am zis ca o sa mai mergem o data pe acolo ca prea a fost frumos, dar o sa ne intoarcem pe un traseu putin diferit, mai greu probabil, mai la inaltime. Si poate mai la cort.





______
Autor: Alina Mihai